Capitolul 14 – Ten de blogger

Capitolul 14 – Ten de blogger

Dragii mei,

Sunt o persoana organizata. Deja stiti asta avand in vedere ca ma cititi. Stiu ce fac azi, stiu ce voi face maine, stiu ce voi face peste o luna. Ceea ce nu stiti, dar poate banuiti, este ca imi stiu exact trecutul. Stiu ce am facut acum 1 an, acum 2 ani, acum 5 ani.

Stiu, de exemplu, ca maine urmeaza sa tin al 100-lea discurs din cariera. Da, discursul cu numarul 100. Pana acum am tinut 99 de discursuri in public, fie ca vorbim de cele tinute in fata unui grup restrans, fie ca vorbim de cele tinute in fata unei adunari de 100 de persoane. Fiecare discurs a avut un FARMEC aparte. Fiecare discurs are un loc special in inima mea, in mintea mea. Si, sper, fiecare discurs are un loc in inimile altora.

Astazi, inaintea discursului numarul 100, imi permit sa-mi amintesc de PRIMUL discurs. Primul discurs a fost acum aproape 7 ani, in fata unor studenti care erau cu 2 ani mai mici decat mine. Eu eram cel realizat, cel care reusise, eram un exemplu. Sau, ma rog, profa care ma pusese sa tin discursul avea impresia asta.

Trebuia sa-i conving, cumva, ca sunt bun. Ca sunt un exemplu.

Iar problema mea, pana sa ajung sa scot o vorba, era modul in care aratam. Tenul meu arata, in functie de unghiul din care-l priveai, fie ca al unui pusti de 14 ani, virgin si plin de hormoni, fie al unui batran de 70 de ani. N-om avea toti tenul perfect, dar nici dezastrul pe care-l aveam eu nu-l avea nimeni.

De fapt, ca sa va zic sincer, din acest motiv imi si facusem blogul: vorbeam linistit din spatele unei tastaturi, fara sa rada cineva de mine ca arat naspa. Cand imi facusem blogul nu ma gandisem ca ar trebui sa vorbesc cuiva despre el.

Iar faptul ca vorbeam studentilor facultatii MELE era si mai grav: aveam prieteni comuni, eram cunoscut. Ma puteam face de ras oriunde, dar nu in facultatea MEA.

Nu va zic ce panicat eram. Era o tragedie pentru mine ca nu voi putea tine discursul din cauza tenului. Nu, n-am fost niciodata genul care se uita in oglinda non-stop. De altfel, din acest motiv tenul ajunsese asa.

Cum am reusit sa ies din impas? Simplu: am aflat de Gerovital Doctor in frumusete. Avand in vedere ca toate solutiile straine si scumpe o dadusera in bara, am zis ca trebuie sa incerc. Paradoxal, auzisem de Gama Gerovital H3 Derma de la un amic care o luase pentru matreata abundenta care-l facea de ras. El matreata, eu ten, oare sa fie util acelasi doctor?

Sa va spun ca in cateva zile aceste produse dermatoscopice mi-au schimbat radical tenul? RADICAL! Nu stiu ce contin, stiu doar ca Farmec are prima gama anti-age din lume. Prima si, as zice eu, cea mai buna.

Iar cea mai misto faza a fost cand am intrat pe poarta facultatii si NU AM MAI FOST RECUNOSCUT. Va vine sa credeti?

Voi nu ma stiti cum aratam. Nu aveti cum. Si nici poze nu va arat. Ca m-as face de ras.

Cum a iesit discursul? Slabut. Cel mai slab discurs al meu. Dar daca nu era acela nu mai erau nici celelalte. Partea misto este ca am putut sa ma fac de ras vorbind si nu m-am facut de ras din prima clipa in care am pasit in cladire. Este si aceasta o realizare.

Maine voi tine discursul numarul 100. Va fi in fata unor oameni de afaceri. Nu stiu cum va iesi, nu am pregatit nimic. De fapt, acesta trebuia sa fie discursul. Dar am fost atat de nerabdator incat l-am scris pe blog. Un discurs atat de bun nu merita risipit pe niste afaceristi oricum nerecunoscatori. Voi, cititorii blogului meu, il meritati mai mult decat ei. Va multumesc. Pentru tot.

Al vostru,
Cristian Manea

Cristian ajunsese celebru pentru tenul sau. Dupa el se luasera si alti bloggeri. Urmasera acelasi tratament, efectele fiind asemanatoare. Chiar ajunsese sa se spuna ca acela este Ten de blogger. Lui ii placea sa glumeasca: un blogger de top ten are un … ten de blogger.

Discursul numarul 100 a iesit perfect. A vorbit tot despre primul discurs, dar intr-un alt stil. De fapt, stilul era acelasi: stilul Cristian Manea.

–

Capitolul 14 – Ten de blogger – articol inscris in competitia Super-Blog 2014. Salutari SUPERblogosferice tuturor!