Capitolul 18 – Comunitati virtuale
Dupa ce a petrecut o zi fara internet, Cristian a cazut pe ganduri. A inceput sa-si faca diverse calcule legate de viata sa online si viata sa offline. Internetul este viata sa, daca n-ar fi ar trebui sa se apuce de altceva. Totusi, oare cat bine i-a facut lui acest internet?
Intr-o zi, cand Cristian avea mai mult timp liber, a inceput sa se gandeasca la diversele comunitati la care era parte. Si a facut un calcul:
– Comunitatea bloggerilor din Bucuresti (dar si din alte orase);
– Comunitatea ascultatorilor de muzica rock (plus diversele trupe rock, fiecare cu a sa comunitate);
– Comunitatile absolventilor liceeului si facultatii lui;
– Comunitatea fanilor Android;
– Diversele comunitati ale fanilor device-urilor pe care le foloseste;
– Comunitatea suporterilor echipei nationale de fotbal si de rugby;
– Comunitatea participantilor la Super-Blog.
S-a gandit, insa, cu cati dintre acestia a socializat vreodata offline. Se gandea, la modul sincer, la ce-i folosesc aceste comunitati. Cand se apucase sa scrie articolul, ii suna telefonul:
– Cristi, Cristi!
– Cine e?
– Marius sunt, dar am ragusit.
– Spune.
– Ce mai faci? Ce esti asa grabit?
– Scriu!
– Tot prostii?
– Dupa tine tot ce scriu eu sunt prostii!
– Dar despre ce scrii?
– Comunitati virtuale! Nu-i de tine!
– Chiar, mi-am facut si eu cont pe retele sociale!
– Hopa.
– Vreau sa urmaresc. Dar tu ce scrii?
– Pai, uite: fac parte din diverse comunitati virtuale. Ba de suporteri, ba de bloggeri. Si ma gandeam la ce-mi folosesc?
– Si?
– Pai, stai sa-ti zic. Ideea e asa: cu unii am interactionat. De exemplu, la Super-Blog e o comunitate extrem de misto. Socializare super-tare, d-astea. Cu bloggerii ma tot vad la conferinte.
– Asa…
– Dar sunt tot felul de comunitati, fani ai diversilor cantareti sau actori. Aia sunt incerti, nici nu stii de ce au dat like, cine sunt. Daca e sa cunosc pe cineva, ii cunosc pentru ca i-am cunoscut offline.
– Si care e ideea articolului?
– Pai asta e ideea: vreau sa aflu ideea acestor comunitati. Sa stiu scopul si durata vizitei, #cumarveni
– Si raspunsul este…
– E de imagine. In cazul artistilor, de exemplu: daca ai 5 milioane de fani este tare. Da, te duci la concertul artistului si acolo sunt doar fani. Dar atat. Interactiunile sunt aproape 0. La fotbal insa e diferit.
– Hai, zi de fotbal, acolo e de mine.
– Te stii cu cei care se mai la meciuri. Daca te duci in galerie e diferit, acolo se stiu. Dar eu ma duc doar cand joaca nationala si doar la tribuna.
– Mai nou la masa presei.
– Lasa, acum da, dar pana acum mergeam la tribuna a II-a. Acolo-mi placea: preturi ok, atmosfera ok, incidente aproape 0.
– Fricosule, mergi la peluza!
– Deci comunitatile astea sunt diferite.
Telefonul se intrerupe. Cristian decide sa termine articolul. Il salveaza in draft. Apoi se gandeste: oare nu-mi dau cu stangul in dreptul daca-l public?
Isi suna un amic blogger. Il intreaba de comunitati virtuale si ii spune ce vrea sa faca. Acesta, calm: vezi tu reactiile. Mie-mi suna extrem de misto. Dar ca sfat: scrie despre comunitatea Super-Blog. Aia pare cea mai misto!
–
Capitolul 18 – Comunitati virtuale este inscris in cadrul competitiei Super-Blog 2014. Salutari SUPERblogosferice TUTUROR!
1 thoughts on “Capitolul 18 – Comunitati virtuale”