Carti religioase
Am fost la Cluj, la TIFF. Pe langa activitatile specifice unui festival de film, existau persoane care incercau sa se promoveze. Publicul TIFF este un public cult, mai mult tanar, pe care multi si l-ar dori pentru afacerile lor. Afaceri inseamna toate chestiile pe care le poti vinde ori de care poti beneficia. Printre cei care se promovau acolo erau si niste indivizi cu a lor biserica. Nu mi-am dat seama seama ce biserica erau, nu am fost niciodata un om credincios. Stiu doar ca aveau un stand, undeva langa cinema Victoria, stand pe care putini il vizitau. Multi se uitau urat la ei, mai-mai ca-i injura.
Acum, poate va asteptati ca si eu sa-i injur. Va asteptati sa ma iau si eu de ei, sa spun, macar, ca nu-mi placea prezenta lor acolo. Gresit. Pe mine nu m-au deranjat cu nimic. Pe nimeni nu au deranjat cu nimic. Ei erau acolo, aveau oferta pe masa, insa nu erau agasanti. Nu bagau nimanui pe gat vreu pliant, nu te acostau pe strada sa te intrebe daca esti sigur ca mergi in rai dupa ce mori.
Asta in contrast cu ce am vazut prin Bucuresti. In Bucuresti am fost acostat in parc, in Cismigiu, si mi s-a tinut un discurs de 15 minute. Era acum vreo 10 ani, insa mi-a ramas in minte faza. Eram cu un amic care era, p-atunci, student la teologie (ortodoxa). Ei aveau discutia religioasa, eu stateam si ma uitam la ei. Insa eram intrebat din cand in cand daca is sigur ca merg rai dupa ce mor.
O alta faza, tot in Bucuresti, de data asta in RATB. Pusesera pe fiecare scaun un pliant d-asta. Eu le-am pus jos, ca sa ma asez. Am primit reprosuri, ca de ce le-am pus jos. Dupa o cearta de 5 minute, au coborat. Erau vreo 6 persoane.
Diferenta, dupa mine, sta in abordare. Nu sunt credincios, nu am treaba cu credinta fiecaruia. Pentru mine Biblia este o carte pe care as citi-o doar in interes de studiu. Unii folosesc termeni gen Biblia de studiu pentru o viata deplina. Nu condamn pe nimeni.
Imi doresc, e drept, o societate laica, unde fiecare isi alege drumul. Imi doresc ca statul sa investeasca in scoli si nu in biserici. Imi doresc o societate dreapta, unde omul sa nu fure, nu conteaza din ce motiv. Poate sa se abtina pentru ca exista un Dumnezeu ori poate sa o faca de frica arestarii.
Cand vad, totusi, pe cineva ca citeste carti religioase ma bucur. Cum era o campanie pe vremuri: cartile nu te fac prost. Nu condamn alegerile cuiva, atat timp cat pe mine nu ma afecteaza. Un credincios habotnic, insa tacut, este preferabil unuia mai soft, dar agresiv fata de „paganii” din jurul sau. Hai sa ne respectam alegerile. Si sa ne respectam unul pe celalalt.
Despre carti religioase am scris si voi mai scrie. Nu ma deranjeaza subiectul, nu ma deranjeaza opiniile contradictorii. Ma deranjeaza, insa, verdictele si etichetele. Sunt asa cum sunt, nu vreau sa fiu judecat pentru asta. Cer, oare, prea mult? Salutari MINUNATE tuturor!