Ce inseamna cuvantul MINUNAT pentru Despina Camino

Ce inseamna cuvantul MINUNAT pentru Despina Camino

Domnul care se proclamă Minunat m-a rugat să scriu un articol despre ce înseamnă pentru mine cuvântul cu pricina. Cred că este o treabă destul de subiectivă. În general lucrurile şi momentele care îţi gâdilă în aşa hal simţurile şi rămân întipărite în memorie în mod plăcut pot merita adjectivul mai sus menţionat. Oare nu există vreun gust care să vă aducă aminte de copilărie, vreun parfum care să vă trezească nostalgii? În general (şi orice psiholog va aproba chestiunea asta) emoţiile puternice rămân întipărite în minte pe viaţă, alături de senzaţiile trăite în acele momente.

Ţin minte şi acum parfumul lui purtat la prima întâlnire, mirosul păpuşelelor Sailor Moon unicat pe care le-am primit cadou cand eram mică de la mama, mirosul lipiciului ăla prost de dupa anii `90 care avea o linguriţă specială şi care era a naibii de bună. Ţin minte şi acum momentul în care copilaşul meu şi-a anunţat venirea, mirosul de început de iarnă de atunci, discuţiile purtate cu taximetristul în drum spre maternitate, ecograful de la camera de gardă care făcea figuri, primii fulgişori de nea din iarna aia care au început să pice timizi odată cu primul urlet al piticului şi soarele nostalgic de iarnă. O zi minunată. Un sentiment minunat. Cel mai minunat trăit vreodată.

Şi…într-o altă ordine de idei am să vă zic o poveste reală pe care o ştiu de la mama, tot despre MINUNAT. Mai mereu când cumpăr prăjituri îmi amintesc istorisirea ei, transmisă din gură în gură printre colegele ei de muncă gospodine. Se face că la o tanti, mamă de fetiţă, fetiţă olecuţă mai mare ca baieţelul meu, a venit în vizită o altă tanti. Tanti musafira a adus o prăjitură, făcută de mânuţele ei de gospodină, căci nu se cădea să vină cu mâna în MS DOS. Gustând-o, gazda a exclamat: „E minunată!”. Toate bune şi frumoase, degete linse şi gemete de plăceri culinare. Peste câteva zile însă…fetiţa îi spune mamei că vrea „O minunată„. Se referea evident la prăjitură.

Ca o concluzie şi un fel de „în loc de încurajare”, susţin că superlativul adjectivului minunat este….atunci când devine substantiv. Aşa… ca MINUNAT.EU.

P.S: Nu prea mai blog-uiesc deşi cîndva o făceam constant pe www.despinacamino.blogspot.ro însă, pe principiu „nu se ştie de unde sare iepurele”, am un blog profesional (portofoliu): www.ioanadespinacamino.blogspot.ro, unde puteţi găsi chestii interesante.

Despina Camino