Ceasul clasic refuza sa moara si bine face! Eu raman in continuare fanul lui, motivele fiind multe si diverse.
Nu despre motivele pentru care prefer ceasul clasic in dauna celui smart vreau sa scriu, desi recunosc ca-s tentat de ceva timp sa scriu un astfel de articol, ci despre ce inseamna ceasul clasic pentru cei care-l poarta si, mai ales, cum sunt vazuti cei care-l poarta.
Intai si intai, ceasul este o bijuterie masculina foarte apreciata estetic. Vorbim de ceasul clasic barbatesc, femeile avand la dispozitie o gama variata de bijuterii. Paradoxul este, insa, altul: barbatii sunt cei care poarta intr-o masura mai mare ceasuri smart, pentru ca tot ei, barbatii, sunt tehnologizati intr-o masura mai mare decat femeile.
Drept urmare, cei care nu vor sa renunte la ceasul clasic actioneaza astfel pentru ca nu-l apreciaza estetic pe cel smart. Nu li se pare deloc estetic, elegant.
Ca sa n-o mai dau dupa cires, mie mi se pare ca arat precum James Bond cu un astfel de ceas. Ori ca sunt protagonistul vreunui film SF. Nu mi se par nici elegante, nici casual. Poate sport, ca seamana cu fostele cronometre de pe vremuri. Fara ca asta sa insemne ca mi-ar placea in vreun fel. Iar atunci cand vad un om elegant, la 4 ace, care are pe mana un ceas smart, pe bune ca ma gandesc ca-i agent secret. Chiar asa, de ce agentii secreti sunt musai imbracati elegant? Nu le-o fi mai usor sa fugareasca teroristi imbracati sport? Doar intreb, vorba aia…
De altfel, multe magazine online au in oferta ceasurile in categoria fashion. Vorbim in special despre magazinele ce nu sunt specializate nici pe moda, nici pe fashion. Ceasurile sunt o bijuterie, deci. Si asa vor ramane pe veci pentru multi oameni.
In al doilea rand, ceasurile clasice sunt trainice, chiar si cele mai ieftine. Sunt persoane care isi cumpara un ceas in tinerete si-l tin pana la batranete. Le aminteste si de perioada aia din viata. Lucru acesta este imposibil in cazul celor destepte, caci un smartwatch nu mai poate fi folosit dupa 5 ani din cauza softului.
Sa va zic si al treilea avantaj legat de ceasurile clasice: sunt mai ieftin si sunt … tezaurizabile (cele cu adevarat valoroase). Iti poti investi averea in ceasuri clasice rare, obiecte care nu-si vor pierde valoarea in timp. Dimpotriva.
De fapt, smartwatch-urile au facut un fel de egalizare: practic, indiferent de venituri (3 mii de euro lunar sau 3 milioane de euro lunar), cu totii au pe mana un ceas de maximum 500 de euro. Poate d-aia sunt atat de apreciate de unii, egalitarismul acesta, sa nu-i zic socialism, este pe placul multora.
Revenind la cei care poarta ceasuri clasice, acestia sunt catalogati drept:
- Conservatori;
- Anti-tehnologie;
- Obsedati de cum arata;
- Snobi (vedeti discutia despre pretul ceasurilor);
- Zgarciti (cei saraci, dimpotriva, vor sa dea 100-150 de euro pe un ceas pe care sa-l tina 20 de ani, lucru imposibil la cele inteligente).
Bineinteles, depinde si ce vrei sa faci cu ceasul. Personal, nu ma pasioneaza sa aflu cati pasi am facut intr-o zi, sportiv nu sunt, iar pulsul nu ma intereseaza cat il am. Cand voi avea probleme cu pulsul s-ar putea sa-mi schimb optiunile.
As mai avea de spus inca pe atatea despre ceasurile clasice, dar ma opresc aici. Insa va invit pe voi sa spuneti ce aveti de spus. Si nu, nu ma deranjeaza sa luati apararea ceasurilor smart. Nu ca m-ati putea convinge sa-mi iau asa ceva, ci pur si simplu poate as reusi sa-i inteleg pe cei care le apreciaza atat de mult. Aproape le idolatrizeaza, as zice. Sunt si din aia, evident. Prea multi, as zice.
Ceasul clasic refuza sa moara! Asa cum multe alte lucruri clasice, vechi, refuza sa moara! Iar eu il voi ajuta sa ramana in viata.