Guest-post – Ce il MINUNEAZA pe OLIVIU „PORTOCALA” BUJOR

Salutare lume!

Sunt Oliviu BUJOR – ăla ce o fost lider al maratonului de guest-posting organizat de Crăciun pe unu din blogurile lui Emil. (Tot eu o să fiu lider și acum :)) )

Am înțeles că trebuie să scriu despre ceea ce mă minunează pe mine, interesant nu m-am gândit niciodată la asta. În primă fază am crezut că sunt de neminunat, nu am rămas niciodată uimit la vederea unui truc/magie, că mi se pare mai mult decât o vrăjeală, nu-mi plac nici chestii de genul „o… două telecomande”. Studiindu-mă mai amănunțit, mi-am dat seama că ieri am rămas surprins, fiind în vizită la o școală din satul Frumușița, unde îi plictiseam (dar măcar îi scăpam de ore) pe copiii de clasa a III-a, vorbindu-le câte ceva despre fotografie. Arătându-le un obiectiv, mai exact diafragma, aceștia l-au comparat cu un „ochi cibernetic”. E normal să te minunezi când auzi ce iese pe gura unui copil de 8~9 ani, și având în vedere că eu în liceu „nu știam deastea”. Tot acești copii m-au uimit când am aflat că trei dintre ei, încă nu aveau cont pe Facebook.

Când am auzit de ochiul cibernetic, am zis „ok, copii inteligenți… am cu cine discuta” însă când am văzut câți au cont de facebook m-am întrebat „Oare de aici știu ei de ochiul cibernetic?” că eu când mă duceam să aduc vaca de la cireadă nu am văzut nici un ochi cibernetic. (știa drumul – dar era un motiv să mai las temele și să umblu gură-cască – uneori vaca nu mă aștepta să termin jocul dea vațiascunselea și pleca acasă fără mine).

Atât de mult m-au minunat acești copii, încât m-au făcut să uit, pentru moment, ce altceva mă mai minunează. Totuși și fără aceste trăiri cred că tot despre copii aș fi vorbit sau despre fotografie.

Din Galați transmit salutări cibernetice tuturor internauților ce vizitează acest blog.

Pe curând.