Iata ca Emil Calinescu astazi, de ziua lui, a dat “viata“ si celui de-al treilea blog (3-ul asta o sa-i poarte noroc, e o cifra “minune”). Lansand propunearea de a scrie un guest-post despre ce reuseste sa ma minuneze pe mine, mi-am zis ca e o provocare prea interesanta ca sa o ratez (nu cred ca mi-am pus aceasta intrebare pana acum). Iar daca doriti sa va mai aruncati cate un ochi peste ce mai scrie Iulia Radu, adica subsemnata, va astept pe blog-ul meu.
De ceva vreme ma tot gandesc, oare ce rol am eu pe planeta asta? Voi reusi vreodata sa minunez pe cineva cu ceva? Reusesc sa schimb lucrurile in vreun fel, atunci cand sunt forme fara sens? Acum vreo…… cativa ani, cu MINUNATA mea minte de adolescent am decis ca EU trebuie sa devin profesor. Zis si facut! Imi spuneam ca elevii mei NU vor uri matematica… Ba din contra o vor iubi, iar eu voi descoperi in ei personalitati precum Thales sau Pitagora… Da, da visam… Profesor de matematica visam sa devin… Si, da… ce MINUNE ca visul s-a implinit…
In fiecare dimineata ma trezesc minunandu-ma de gandurile ce mi-au marcat adolescenta, minunandu-ma de cat de mult imi doream sa fiu profesoara si ma intreb “CE-O FI FOST IN MINTEA MEA???” Fuge repede si acest gand, iar eu continui sa imi traiesc “visul”. In toata experienta aceasta cu predatul in fiecare zi ma intalnesc cu lucruri ce ma minuneaza (uneori e vorba de frumusete si inocenta, alteori… de formule si teoreme “reinventate” ).
Dar, in viata mea profesionala si mai mult in cea personala, dintre toate lucrurile ce ma minuneaza, unul singur a reusit sa imi starneasca curiozitatea si interesul: PROSTIA. Refuzam pana acum ceva vreme sa cred ca exista prostie, dar constat ca m-am inselat. Fiecare dintre noi este “injectat” cu virusul PROSTIEI. Diferenta e facuta de faptul ca unii au reusit sa o ascunda, sa se vindece partial, iar altii au transmis virusul si altora… Oare are vreun leac, vreun remediu, vreun antidot??? Sincer, nu cred! Dar trebuie sa fim sinceri, cele mai bune comedii, farse, glume, bancuri au avut la baza PROSTIA OMENEASCA si toate acestea la un loc, nu fac decat un singur lucru. Reusesc sa ne aduca zambetul pe buze si ne binedispuna. Asadar prostia isi are un loc al ei, de veci, in omenire!
Gandindu-ma tot la prostie imi vin in minte doua idei interesante ce au un laitmotiv comun – PROSTIA. Prima dintre ele suna cam asa: “Daca prostia ar durea s-ar auzi numai tipete si urlete in jurul nostru!”, iar cea de-a doua: “Simpla constatare a faptului ca esti prost nu e o dovada de inteligenta!”
Ii multumesc lui Emil, pentru aceasta propunere si pentru gazduire si astept, ca si el, sa vad pe voi ce reuseste sa va minuneze???
LA MULTI ANI, “BLOGGERE” MINUNE!!!
Multumesc, Emil!!!