Guest-post – Ce o MINUNEAZA pe ALEXANDRA CRISTEA

Din nou mă aflu aici, pe blogul lui Emil, încercând să-i răspund la întrebarea „Ce te minunează pe tine?”. În primul rând, să mă prezint: Alexandra mi-e numele şi scrisul mi-e pasiunea; sunt şi eu deţinătoare de blog, „În grădina mea”: http://axlandra.wordpress.com şi vă invit, dacă aveţi plăcere, să aruncaţi un ochi şi pe acolo. Bineînţeles, asta după ce vă explic cam ce mă minunează pe mine.

Să începem cu ce-i mai la ordinea zilei: nu încetează să mă minuneze dispariţia şosetelor în maşina de spălat. Vă jur că de fiecare dată când spăl rufe la maşină, parcă plătesc o taxă. Pentru fiecare spălare, maşina mea îmi taxează câte o şosetă. Niciodată o pereche de şosete. Doamne fereşte! Nu, doar una din două. Şi nici măcar nu le ia pe cele mai vechi pe care le port prin casă… Le ia fix pe cele proaspăt cumpărate. Dacă mi-am cumpărat o pereche de şosete colorate, care mi-e dragă rău, înainte de prima spălare pot să-mi iau rămas bun, să vărs şi câteva lacrimi că sigur nu o voi mai revedea în variantă completă.

Apoi, o altă chestie care mă minunează e lipsa ocupaţiei unora. În ultima vreme tot primesc câte un apel de pe câte un număr pe care nu-l am în agendă, de la diverşi indivizi, care probabil sunt şomeri, săracii, şi se plictisesc în timpul lor liber. Dragii de ei mi se adresează cu apelativul mirobolant „gagica mea” şi sunt veşnic interesaţi de îndeletnicirile mele. Iniţial nu mi-am putut da seama de sexul persoanei care mă tot suna, căci vocea îi era modificată de nu ştiu ce program inteligent şi suna a homosexual strâns de…nas. Dar când a început să-mi dea şi mesaje cu „ce faci gagica mea?”, m-am prins că e un posesor de penis căruia îi lipsesc câţiva neuroni. Şi dacă vă întrebaţi de ce mă minunează aşa ceva, e pentru că într-o lume în care ai la dispoziţie o sută de lucruri mai inteligente de făcut, ei aleg cea mai prostească cale de a alunga plictiseala.

Bineînţeles că nici nesimţirea funcţionarilor publici nu mă ocoleşte. Mă minunează atitudinea unora desprinsă parcă din filmele cu frustraţi sexual. Când tu începi cu „Bună ziua! Nu vă supăraţi îmi puteţi spune/arăta…” iar ei nici nu te lasă să-ţi termini propoziţia şi ţi se adresează cu „Zi ce vrei!”, cum să nu te minunezi? Am fost săptămâna trecută să-mi iau cazierul de la Poliţie şi când i-am văzut privirea celui de la ghişeu m-am gândit că gata, următoarele luni le voi petrece după gratii. Plescăind continuu o bucată de gumă, stimabilul părea că nu ştie nici să vorbească. I-am pus vreo două întrebări la care mi-a răspuns doar printr-o privire ucigătoare, de ziceai că am bomba legată de brâu. Cineva ar trebui să le dea nişte lecţii de politeţe unora.

Şi nu în ultimul rând, mă minunează ascensiunea în prostie a canalelor tv româneşti. Pe zi ce trece, emisiunile devin din ce în ce mai stupide, prezentatorii din ce în ce mai insistenţi iar invitaţii probabil n-au nimic pe la ferestre, căci noţiunea de „cu perdea” nu mai există demult. Nu ştiu de ce nu or numi emisiunile direct „Incultură pe pâine”, fără ocolişuri.

Momentan cam atât mi-a venit în minte, dar dacă îmi mai amintesc ceva, voi reveni cu o continuare. Vă salut călduros şi mulţumesc gazdei!

–

Astazi este ziua frumoasei autoare 🙂 La multi ani MINUNATI si tot ce-ti doresti 🙂 Te pup si te imbratisez cu drag 🙂