Chiar dacă am ajuns uneori la concluzia că nimic nu mă mai uimeşte în ţara asta, se pare că am mai găsit câteva lucruri cu care mă confrunt cel mai des.
În primul rând, mă minunează cum de mă pot „suporta” atât de mulţi din jurul meu. Uneori nici eu nu mă suport, sunt prea dificilă, prea încăpăţânată. Ar trebui să mă simt oarecum norocoasă, fericită, să le mulţumesc. Însă eu nu sunt aşa. Nu pot să mă dau drept altcineva. Merg pe premisa că dacă mă placi nu sunt nevoită să-ţi răspund la fel. Dacă stau mai bine şi mă gândesc, chiar mă minunez când văd că am atâţia prieteni care s-au obişnuit cu mine şi îmi acceptă toate defectele.
Deseori mă minuzez cum de atâţia oameni fără cultură ajung cei mai buni. Atunci îmi vine să arunc în ei cu tot ce e mai rău, deoarece prin reuşita lor falsă dau la o parte adevăratele valori. Bineînţeles, o dată ajunşi în vârf se cred cei mai superiori, sfidându-i pe cei care se chinuiesc să ajungă măcar jumătate cât ei.
De asemenea, mă minunez de cei care se dau drept cerşetori, iar eu fac naveta cu ei zilnic şi îi văd cum îşi scot ţigările, băutura şi telefoanele mobile performante. Când văd cum stau şi cer milă de la trecători îmi apare în faţă imaginea lor de oameni normali cu case luxoase şi maşini în garaj. Cred că cerşetoria a ajuns cea mai bănoasă meserie şi cu cele mai lungi concedii.
Să nu mai zic cum mă minunează extrem de mult birocraţia. Deci, nu pot să număr pe degete câte cereri, câte aprobări şi foarte multe alte lucruri mi-au trebuit doar pentru un singur dosar de bursă. Ca să nu mai zic de câţi bani au fost necesari. Am ajuns să mă confrunt aproape zi de zi cu această problemă şi chiar devine enervant.
Mă minunez că am ajuns să scriu acest guest-post, eu neavând încredere în forţele proprii, mai ales în recunoaşterea mea în blogosfera. Când am început să scriu nu mi-am propus mare lucru cu blogul meu. Acum chiar îmi place ce fac şi cu siguranţă voi continua cu drag.
În încheiere, mă minunează că am o plăcere nebună să citesc. Chiar dacă timpul e cel mai mare duşman al meu, câteva pagini tot reuşesc să le „rumeg”.
Mulţumesc Emil Călinescu pentru această şansă şi mult succes în viitor ţie, dar şi mie.;)
One thought on “Guest-post – Ce o MINUNEAZA pe ANDREEA TINCU”