Guest-post – Ce o MINUNEAZA pe BIANCA TAMAS

Ce mă minunează? Ce contează cu adevărat și ce mă surprinde? Sincer… cred că tot ce mă înconjoară de la plante la animale și la oamenii cu care interacționez.

Mă minunează serile de vară cu mirosul lor specific, când mă îndrept alene spre casă și îmi dau seama că viața e frumoasă. Apoi nopțile pierdute printre discuții, cu muzică lentă în fundal, privind strălucirea stelelor care, fără să ne dăm seama, au murit cu mult timp în urmă, până realizez că primele raze de soare îmi ating chipul.

Mă minunează cafeaua de duminică, plină de discuții sincere și deschise, indiferent de subiect și omul care nu mă judecă din cauza ideilor mele mai mult sau mai puțin ciudate.

Mă minunează colegii mei de facultate, 160 de oameni diferiți, cu suflete mari și plini de voie bună de care m-am atașat foarte tare, chiar dacă nu am vorbit cu toți. Știu că sunt o prezență constantă în viața mea și împărțim aceleași visuri și speranțe.

Mă minunează că putem călători cu avionul, ca putem pluti printre nori, iar distanțe de mii de kilometri dispar efectiv, parcurgându-le într-un timp extrem de scurt, sau cum o oră de ninsoare acoperă noroiul, iar lumea se schimbă sub privirea mea.

Mă minunează privirea celui care mă iubește și cum îmi transmite toată acea iubire cu fiecare sărut sau mângâiere, cum timpul trece mereu prea repede, iar orele devin clipe, și cărțile care pot să redea cu exactitate aceste sentimente.

Mă minunează câtă dragoste am de oferit și nicio suferință nu poate seca această fântână.

Mă minunează acele persoane pe care le numesc prieteni, cu care împart zâmbete și lacrimi, a căror îmbrățișare mă liniștește, nopțile petrecute lângă foc, râzând, cu o sticlă de vin lângă noi și spunând povești de groază pentru ca mai apoi, fiecare să meargă spre casa lui cu fiori pe șira spinării și privind în urmă ca nu cumva să apară ceva de după un tufiș. Dar și prietenul meu cel mai bun, care e singurul care mă poate calma indiferent de circumstanță, pe care nu pot sta supărata mai multe de zece minute și care mă face să zâmbesc ori de câte ori mă gândesc la el.

Mă minunează fericirea cu care mă întâmpină cățelul meu oridecâte ori vin acasă, la fiecare sfârșit de săptămână și chiar dacă nu am chef sau timp de el, weekendul următor el mă așteaptă la fel de nerăbdător, cu speranța că îl voi mângâia și mă voi juca puțin cu el.

Mă minunează viața mea, cu rele și cu bune, cu speranță și deziluzii, cu prietenie, dar și cu bârfe, fiindcă timpul e necruțător, iar în final rămânem doar cu ce a acumulat sufletul nostru în câteva decenii.

Bianca Tămaș