Suntem niște minunați pentru că în fiecare zi ne minunăm de ceva sau ne re-minunăm. Unele lucruri ne rămân în ”sertărașul” cu amintiri plăcute iar altele ne lasă un gust amar, mereu, la fel de amar.
Mă minunează oamenii care fac lucruri cu pasiune, cu drag, sincer și din suflet.
Mă minunează oamenii care spun franc ce gândesc și mi-s dragi chiar dacă uneori îmi vine să le trag una, oriunde. Dar sunt de admirat pentru că de cele mai multe ori mulți îți zâmbesc tâmp în loc să spună ceva concret și adevărat.
Mă minunează alunele care sunt mereu bune și de care nici până acum nu m-am săturat. Și Cola, e mereu bună și mereu știu că nu e chiar sănătoasă, dar e bună.
Mă minunează toamna pentru că deși e atât de plină de culoare e și melancolică.
Mă minunează esența unui parfum bun, așa pur simplu și din senin.
Mă minunează un film prost, da ciudat, dar tot timpul mă face să mă gândesc la ce bunica s-a gândit ăla care l-a făcut. Cum a stat el și s-a gândit de i-a ieșit asta. E uneori de-a dreptul minunat sa-ți iasă lucruri proaste minunat de bine.
Mă minunează încă (de fapt aici e în categoria re-minunează mai bine) tupeul unora care culmea nu e folosit decât de prea puține ori în a face ceva bun.
Mă minunează din păcate oamenii care uită, prea ușor și prea repede lucruri și oameni care cândva îi înconjurau.
Mă minunează durerile de cap pentru persistența lor și cum nu te lasă niciodată să te gândești la altceva. Dacă am fi și noi oamenii, așa ca o durere de cap, ar fi un pic minunat. Cred.
Mă minunează cât de repede putem învăța înjurături în altă limbă.
Mă mai minunează și acum unii oamenii care sunt al dracului, care zâmbesc rar și nu fac bine niciodată gratuit. E drept și dacă ești prea bun ești luat de prost dar mai bine așa, prost și cu un somn liniștit.
Mă minunez eu pe mine de ce lene mă cuprinde uneori încât aș putea ore-n șir să stau și să stau și atât. A, și să respir, dar dacă ar putea să o facă cineva în locul meu ar fi minunat.
Mă minunează cât de repede te îndrăgostești uneori și ce greu îți trece.
Mă minunează frigul din autobuzul cu care merg acasă.
Mă minunează relativitatea și toate câte îmi mai produc uimire.
1 thoughts on “Guest-post – Ce o MINUNEAZA pe OTILIA PINTILOAIE”