Guest-post – India, draga si frumoasa Indie

Mi-ar placea sa ajung intr-o zi sa vad India. Sa vizitez New Delhi, Mumbai, Jaipur.

Imi doresc sa vizitez cat mai multe templuri hinduse, sunt fascinante in opinia mea. Cel mai interesant zeu al lor cred eu ca este Ganesha, Zeul lor cu chip de elefant care este zeul intelepciunii si al cunoasterii. Iar Zeul care domina totul este Zeul Brahma.

M-am indragostit de India dupa ce am citit “Maitreyi”, de Mircea Eliade. Poate din acest motiv atunci cand ma gandesc la India, ma gandesc la Mircea Eliade. M. Eliade a fost fascinat de cultura si filozofia Indiana si cu o bursa particulara a plecat in Calcutta unde a studiat limba sanscrita si yoga.

Romanul “Maitreyi” se bazeaza pe experienta autorului in India. A mai scris despre India in „Biblioteca maharajahului” si „India”.

In liceu la orele de literatura universala am auzit prima oara de poetul si filozoful Rabindranath Tagore. Mai tarziu i-am citit versurile intr-o revista de literatura. Nu mai tin minte numele revistei, stiu doar ca aparea miercurea, o data la doua saptamani.

Imnurile nationale ale Indiei si Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură 1913. (Conform Wikipedia)

Pe langa poeziile lui Tagore si cartile lui Eliade imi plac si filmele indiane. Mi-a placut mult filmul “Chandni” (1989) o poveste de dragoste in regia lui Yah Chopra. O poveste in care dragostea uneste vieti si invinge orice obstacol.

De curand am avut ocazia sa vad in cinematograf o noua poveste frumoasa in regia Yah Chopra “Atat timp cat voi trai” (2013). Si mi-a placut mult.

Si filmul “3 idiots” mi-a placut. 

Imi doresc sa vad  filmul indian “London, Paris, New York”. Am citit despre acest film pe un blog de calatorii si este o comedie in care calatoresti alaturi de doi tineri indragostiti prin 3 mari orase.

Si de ce nu, imi doresc sa vad si multe multe alte filme indiene faine.

Copile, cât de fericit eşti tu, când pe ţărână
o dimineaţă-ntreagă mi te joci c-o frântă
ramură în mână.
Zâmbesc privind la jocul tău cu mica, frântă
ramură în mână.
Sunt prins de treburile mele
şi ore-ntregi socot la cifre grele.
Poate că-mi vei zvârli câte-o privire
şi-un gând citit pe faţă:
„ce joc neghiob să-ţi prăpădeşti cu el o dimineaţă”.
Copile, am dat uitării arta de a mă pierde-n gol
cu beţe şi cu turte de nămol.
Eu caut scumpe jucării topind
un bulgăr de-aur şi argint.
Cu orice-ţi cade-n mâini, pe-ne-alesele
îţi făureşti atâtea jocuri vesele.
Îmi irosesc şi timpul şi puterea
cu lucuri ce nicicând n-am sa le-ating.
În şubreda mea luntre mă tot zbat pe loc
râvnind să trec Marea Dorinţei
mereu uitand că joc şi eu un joc.

(Jucarii – Rabindranath Tagore)