Nu este o noutate ca in ziua de azi tehnologia a avansat atat de mult incat filmele noi, lansate de chiar mai putin de o zi, apar pe diverse site-uri de pe internet! Si vorbind despre filmele indiene, internetul este o sursa bogata pentru cei care le iubesc – eu fiind prima de pe lista! 😉
Dar pe 18 octombrie ceva s-a schimbat! Un eveniment important a avut loc pentru cei care iubesc filmele indiene. Eu m-am numarat printre acestia si am fost extrem de emtionata in acea seara. Pe 18 octombrie a avut loc premiera unui film indian la noi, dupa o absenta de mai bine de 20 de ani!
„Atat timp cat voi trai”, regizat de marele romantic Yash Chopra, este alegerea pentru publicul de la noi si acum pot spune ca este o alegere extraordinara! De ce zic „acum”? Sa va explic de ce!
Cand am auzit ca acesta este filmul ales pentru publicul roman, primul gand al meu a fost ..ca il mai vazusem… pe laptopul meu, bineinteles! Si lipita de dragul meu laptop si de canapeaua care ma „insotesc” mereu in povestile mele indiene, credeam ca am primit tot ce poate oferi super-filmul „Atat timp cat voi trai”, care inca mai ruleaza la noi! Dar m-am inselat .. Pe 18 otombrie am primit cu mult mai mult decat mi-ar putea oferi vreodata „prietenii mei de acasa”..
In primul rand, intrand in sala, si vazand ecranul din fata mea, am stat sa ma intreb cum ar putea vreodata un om de rand sa-si faca rost de un ecran, de aceasta marime, acasa la el!? Cu siguranta nu ar putea! Totusi am incercat sa-mi imaginez.. Mi-am facut un calcul: cam cati metri de material alb ar trebui sa am, sa incerc sa reconstitui ecranul acela mare.. Mi-as lasa vecinii fara vedere, dar mai conteaza??? Doar e „nebunia” mea!!.. Si totusi nu cred ca am s-o fac.. Mall-ul este chiar aproape si e o alegere mai usoara, atat pentru mine …cat si pentru vecini! 🙂
In momentul in care a inceput filmul, instantaneu am fost „teleportata” intr-o alta lume..in care „prietenii mei de-acasa” nu ma dusesera nici macar o singura data! Nu stiu cum am ajuns acolo, dar eram deja in mijlocul unei piete din Ladakh, unde maiorul Samar Anand dezamorsa o bomba, si apoi pe o motocicleta, alaturi de acesta, mergand spre un superb lac de la poalele muntilor din Kashmir.
O surpriza placuta a fost sunetul! La inaltimea caruia iubitul meu laptop si toate boxele mele nu vor putea ajunge …nicicand! M-am uitat la boxele uriase de pe peretii salii de cinematograf si un alt calcul rapid …mi-a dat ca nu as avea cum sa iau asa ceva acasa.. In primul rand din motive de spatiu si apoi …din motive de zgomot.. si de vecini! :))
Extazul a urcat la cote maxime pe masura ce urmau cantecele si simteam nevoia sa ma misc, sa ma ridic de pe scaun si sa dansez ca o nebuna! La melodia „Jiya re” chiar am trecut prin chin..la propriu! Nu aveam unde sa ma ridic si sa dansez, desi ritmurile acelei melodii ma chemau si ma indemnau sa ma misc energic..
La sfarsitul filmului trecusem printr-o serie de trairi care ma lasasera intr-o stare de fericire absoluta! Si cu un zambet larg pe figura mea… Concluzia serii era ca sigur urma sa revad filmul de cel putin o data ..si m-am tinut de cuvant. Astazi, dupa a 5-a vizionare, inca nu m-am saturat de acest minunat film pe care vi-l recomand cu mare caldura!
Mi-ar placea enorm de mult daca in tara noastra ar veni mai multe filme indiene in cinematografe. De ce tocmai filme indiene? Pentru ca filmele Hollywood nu lipsesc din peisaj… Si acestea nu lasa in urma atata culoare, zambet si voie buna cum imi lasa mie filmele indiene.
Multi vor spune ca filmele indiene sunt plictisitoare pentru ca au prea multa muzica in ele.. Dar oare, din contra, nu v-ati plictisi la un moment dat fara un acord, fara un dans, fara un ritm care sa va ridice in picioare? Eu una zic ca da, sigur! Iar in filmele indiene melodiile sunt atat de bine alese incat nici nu veti simti cand veti fi invaluiti de ritmurile lor.
De exemplu in filmul „Atat timp cat voi trai” prima parte reprezinta povestea de dragoste dintre Samar si Meera. Melodiile sunt alese in asa fel incat sa evidentieze trairile celor doi. Probabil credeti ca veti avea parte de melodii lente sau mai triste, care va vor face sa lacrimati.. Nu este tocmai asa! Nu veti adormi si nici nu veti avea nevoie de servetele. Coloana sonora va va duce alaturi de cei doi si veti trai aceleasi sentimente prin care cei doi trec. In cea de-a doua parte a filmului sigur veti dansa alaturi de Akira!
Cand spunem „filme indiene” multi se gandesc la filme gen „O floare si doi gradinari”, „Vandana”, „Prietenii mei elefantii”. Dar Bollywood a evoluat enorm de mult si dovada o avem chiar in cinematografele noastre! Filmat in mare parte la Londra, „Atat timp cat voi trai” este un film care chiar merita o sansa. Asa ca, luati-va prietenii si mergeti impreuna la film! Veti avea o surpriza placuta si nu veti regreta. Acestea fiind spuse, va las sa va faceti rezervarile la film. Vizionare placuta! 🙂
3 thoughts on “Guest-post – Sa mergem sau nu … la cinema? Sa ne dezlipim…sau nu …de laptop si canapea???”