Incep direct: articolul este pentru Superblog 2013. Tot pentru Superblog 2013 am scris, nu demult, 2 articole: pe scurt, despre jocuri si GHID: 10 PASI PENTRU A AGATA O SUPERBLOGGERITA. Nu intamplator am pus aceste link-uri aici. Astazi, intr-o noua proba super-blogosferica, voi vorbi despre … jocurile vietii.
Si voi face la fel ca-n articolul cu jocuri: cateva scurte chestii reale despre jocuri. Asadar…
***
Un fost coleg imi zisese acum ceva timp cum ca agatatul unei tipe e fix precum jocul de Starcraft: are aparare anti-aeriana buna, o faci „la sol”; e tare „la sol”, o faci prin aer; are niste unitati bune, te gandesti sa le anihilezi p-alea. Si tot asa.
Eu as completa insa: uneori farmecul este sa cuceresti o reduta fix prin punctul ei „forte”. La jocul de Starcraft de cate ori nu v-ati dorit sa invingeti aerian un jucator cu o aparare anti-aeriana beton?
La o tipa s-ar traduce astfel: o tipa vesnic bosumflata si „serioasa” trebuie facuta, cumva, sa rada.
***
Acelasi coleg: viata e un joc de strategie, dar din aia REAL TIME. Ce e aia strategie pe turnuri? Asteapta cineva sa actionezi, doar pentru ca este „tura ta”? Ala e clar un joc, nu are nimic realist in el…
***
Altcineva facea o comparatie intre jocul de Poker si jocul de sah. Cica jocul de poker este mult mai REALIST. Si mai util in viata de zi cu zi. De ce? E simplu:
– La sah este un egalitarism tipic comunist pe care rar il intalnesti in viata de zi cu zi. Adversarii au numar egal de piese, muta pe rand, au timp mare de gandire (in cele mai multe cazuri), au mutari prestabilite de multe ori (deci „jocul mintii” este in multe cazuri un exercitiu de memorie) si, cel mai important, nu contine nici macar 1 miligram de noroc.
– La poker este insa fix ca-n viata: ai nevoie de noroc, trebuie sa stii sa te prefaci, trebuie sa citesti adversarul, trebuie sa stii cand si cat sa risti, trebuie sa te descurci cu cartile (bune sau proaste) pe care le ai si, cel mai important, trebuie sa stii cand sa te opresti.
Intrebarea era simpla: de ce copiii sunt incurajati sa joace sah (iar cei care joaca sunt considerati „buni”) pe de-o parte si, pe de alta parte, sunt descurajati sa joace poker? Poker-ul s-ar putea sa fie, din multe puncte de vedere, mult mai educativ.
***
Ati jucat vreodata Monopoly? Nu de putine ori am fost intrebat: sincer, daca situatia de la Monopoly ar fi in realitate, tu ai juca la fel? Intrebarea este corecta. As raspunde si ca da, si ca nu. Da, eu sunt un om al riscului, asa ca probabil as risca. Nu, nu as mai risca dupa ce as pierde la un moment dat foarte mult.
Cum joc eu la monopoly? Pai simplu: investesc tot ce am in case si hoteluri, uneori ramanand fara niciun ban. Daca am noroc si cineva trece p-acolo, am castigat. Daca nu, am pierdut. De cele mai multe ori sunt fie ultimul, fie primul. Ori la bal, ori la spital.
***
Ati jucat vreodata Mafia? Este unul dintre cele mai celebre jocuri de societate. Norocul iti este dat de rolul pe care-l ai. In rest, totul tine de tine. Trebuie uneori sa convingi ca esti cine declari ca esti, alteori trebuie sa stii sa minti indeajuns de mult incat sa scapi basma curata. Ca-n realitate zic.
***
Cati dintre voi ati jucat la viata voastra jocuri de strategie? Eu am jucat cateva. De multe ori am fost intrebat, exact ca la Monopoly: in viata reala, daca ar fi soldati reali, ai face la fel? Ai sacrifica o intreaga divizie pentru succesul total? Sau te-ai gandi sa faci, cumva, sa ai pierderi cat mai mici?
O chestie asemanatoare a fost in Jocul lui Ender, cand personajului principal nu i s-a spus ca el de fapt era intr-o batalie reala. El crezuse ca este o alta simulare la Scoala de Lupta.
Serios: oricat de multa strategie ai juca, nu cred ca ti-ai dori sa fii pus intr-o situatie reala. In situatia in care sa alegi intre o viata si alta: pe cine sa sacrifici, cine sa supravietuiasca…
***
Multe jocuri dezvolta lucrul in echipa. Atat jocurile tip CS, cat si jocurile tip Starcraft (cand sunt mai multi jucatori) te ajuta sa te coordonezi cu altii. Sunt jucatori foarte buni de Starcraft care insa joaca bine doar singuri. Valabil la multe alte jocuri. Coechipierii mai mult ii incurca.
***
V-ati gandit vreodata cum ar fi fost sa fiti teleportati din copilarie direct in „viata reala”? In urma unei trageri la sorti … Ca-n Jocurile Foamei zic (despre carti am scris AICI si AICI, iar despre filmul Hunger Games – partea 1, am scris AICI) … Cum v-ati comporta daca ar trebui sa aplicati toate chestiile „testate” in jocuri? De tras in altii ati mai tras, de ferit de gloantele altora v-ati mai ferit, dar numai virtual. Hai sa incercati sa faceti asta real…
***
Sa vedem niste jocuri mult mai putin … virtuale. V-ati gandit vreodata sa aplicati baba-oarba in viata reala? Sa stiti ca sunteti urmarit, fara sa puteti sa-l vedeti pe cel care va urmareste. Sau poate invers: sa urmariti pe cineva si sa-i tot dati semnale… indeajuns de clare incat sa stie ca e urmarit, insa indeajuns de neclare incat sa nu se prinda cine-l urmareste. Dificil, nu?
***
Dar cum ar fi sa va jucati de-a v-ati ascunselea? Sa va ascundeti, un timp, de cineva care vrea sa va omoare. Sau care doar va streseaza prea rau… De cate ori nu vi s-a intamplat sa auziti ca vine cineva in oras pentru cateva zile, iar voi vreti sa NU il vedeti la fata?
***
De cate ori nu ati facut chestii doar pentru ca altii le fac? Ultimul exemplu: celebrul film Urzeala Tronurilor. Nu l-am vazut, nu ma pronunt asupra lui, insa sunt multi care se uita la el doar ca e la moda. E de bine sa pui cate un citat din film pe facebook, sa te dai stiutor intr-o eventuala discutie despre film. Doamne-fereste sa-l critici. Esti instant crucificat… Si cate exemple de acest gen nu pot fi date?
***
Uitandu-ne la toate astea, stau si ma intreb: de ce oamenii considera ca jocurile apartin copilariei? Nu putem vorbi de jocurile vietii? Totul poate fi aplicat in viata de zi cu zi. Ok, sunt oameni care au ramas in lumea jocurilor, oameni care viseaza protosi, zergi ori terani in fiecare noapte. Oameni despre care s-a inventat bancul „- Ba, a inceput sa ploua. – Da si mie link-ul”. Dar nu sunt singurii. Jocurile in sine nu sunt daunatoare, ci, dimpotriva, educative. Macar de-am avea memorie indeajuns de buna incat atunci cand suntem pusi intr-o situatie dificila sa putem sa ne aducem instant in memorie o amintire din copilarie … sigur am gasi un joc, o intamplare care ne-ar putea ajuta.
Iar jocurile de noroc, atat de hulite, sunt adevarate lectii de viata. Intrebarea cheie, pe care ma auzit-o de atatea ori in promo-urile turneelor de poker, este: daca poker-ul este un joc de noroc, de ce castigatorii sunt tot timpul cam aceiasi? Buna intrebare zic 🙂
Jocurile vietii este un articol scris pentru Nemira in cadrul competitiei SuperBlog 2013. SuperBlog 2013 nu este o Scoala de Lupta, nu este o arena de unde doar unul iese viu, ci este un concurs de creativitate. Il recomand cu SUPERdrag tuturor 🙂 Salutari JUCAUSE tuturor 🙂
1 thoughts on “Jocurile vietii”