Limba internetului?

Fiecare meserie are propriul vocabular, propria limba.

Cand zic prietenilor despre Optimizare SEO, promovare Google ori advertoriale, ridica din umeri. Ce e asta? Cu ce se mananca?

Problema este ca sunt persoane care au tangente cu mediul online, sa zicem ca detin un magazin, si habar n-au ce sunt astea. Afla, cumva, ca trebuie sa existe si online, dar cam atat.

Pentru ei facebook inseamna ceva pur cantitativ, deci vor cere angajatilor un numar cat mai mare de like-uri. Luna asta cate like-uri ai produs?

Serios, acum vreun an ma contactase o fosta colega de liceu, rugandu-ma sa dau like unei pagini. Nu aveam niciun fel de legatura cu pagina, nu mai tin cu ce se ocupa, dar stiu discutia cu fosta mea colega. O reproduc din memorie, fara sa dau numele ei ori al companiei:

Eu: Am dat like, dar stii ca e inutil, nu?
Ea: Asa imi cere seful. Am auzit si eu ca nu sunt utile like-urile in general.
Eu: Cum adica AI AUZIT? Nu te pricepi la domeniul asta?
Ea: Nu chiar. Nu avea om pe partea asta, de social-media, si m-a pus pe mine. Imi da task luna, un numar de like-uri. Zic ca e mai usor cu prietenii.
Eu: Adica tu nu stii ce faci cu ele si cum le monetizezi?
Ea: Nu, dar nici nu conteaza. Eu trebuie sa fac lunar un numar de like-uri.

Acum, intrebarea mea este urmatoarea: cine este de vina? Este patronul de vina, este angajatul de vina? Sunt amandoi?

Eu zic ca sunt amandoi. Si sa imi explic raspunsul.

Intai si intai, patronul este de vina pentru ca este pe un domeniu pe care nu-l stapaneste. In multe tari, pentru a fi PATRON de o chestie, trebuie sa ai o minima calificare in acea chestie. In Franta, de exemplu, nu ai voie sa ai brutarie daca n-ai o calificare de brutar. La farmacii e acelasi lucru: doar cei cu diploma de farmacist au voie sa detina farmacii. La fel si cabinete medicale, din acest motiv multi se duc sa faca medicina ori medicina dentara fara sa isi propuna sa profeseze vreodata.

In alte tari nu ai voie sa detii hoteluri ori pensiuni turistice daca nu ai o calificare in acest sens. Daca ai o casa la tara pe care vrei s-o transformi in pensiune, trebuie sa faci un curs de calificare, de cateva luni, altfel nu ai voie sa detii acea pensiune, fie ea si agroturistica.

Nu (mai) stiu ce afacere detinea acel individ, dar a intra pe un teritoriu total necunoscut, fara sa te informezi deloc, mi se pare o mare eroare strategica.

In al doilea rand, regula de aur atunci cand nu te pricepi la o chestie este sa apelezi la cei care se pricep. Te interesezi in piata si vezi ce agentii se pricep la asa ceva. Afli care agentie are raportul calitate – pret cel mai bun, eventual care a mai facut campanii pe domeniul tau de activitate, si apelezi la ei. A apela la un angajat care pana atunci nu s-a mai ocupat de asa ceva este o a doua vina a patronului.

O a treia vina, care deriva din aceasta, este zgarcenia. Social-media e un domeniu prea vast, asa ca orice firma ar trebui sa aiba un departament separat pentru asa ceva. Nu pui un om care, teoretic, trebuie sa faca si altceva.

Vina angajatei este simpla: fie a acceptat sa faca ceva doar pentru a-l multumi pe sef, fie s-a dat cunoscatoare in ceva ce este clar ca nu pricepe. Fie un pic din ambele. In plus, ideea in sine, de a face ce zice seful fara sa te intereseze exact ce faci, mi se pare stupida. Tu stii ca ce faci e inutil, dar faci. C-asa a zis seful. Asa iei tu banii.

Acum, fara sa cunosc dintr-o experienta proprie, spun doar ca am auzit de bine despre serviciile de optimizare SEO ProDigitalMedia.

Acum, ca sa revin la titlu si la ideea initiala a articolului, daca nu ai habar ce-i aia limba internetului, fie iei niste cursuri, tu ca patron, fie apelezi la cei ce se pricep. Poti lua teapa extrem de usor lasand treburi din astea pe mainile cui nu trebuie. Ah, si inca ceva, in cazul in care chiar nu ati aflat: NU MAI CUMPARATI LIKE-URI!