Maya Ianolia: Nu-i minunat ce-i minunat, e minunat ce-mi place mie

Nu-i minunat ce-i minunat, e minunat ce-mi place mie

Am fost provocată, recent, de domnul supranumit minunatul, în calitatea sa de oltean mândru, să îmi expun părerea cât se poate de subiectivă, despre un cuvânt simplu, dar profund în esenţă. Aşadar, în această minunată zi, voi vorbi despre cuvântul Minunat şi ce înseamnă acesta pentru mine.

Cu toţii am folosit, cel puţin o dată în viaţă, cuvântul minunat, pentru a ne exprima uimirea, plăcerea faţă de un lucru, o situaţia, o persoană, depinzând de fiecare om în parte. În general, nu mă pasionează lucrurile grandioase, nu mi se pare că un lucru merită un anumit adjectiv doar pentru că proiectanţii „suferă” de grandomanie.

Bun, v-am încurcat? Păi dacă nu, e ok, dacă da, mă voi explica. Îmi place să cred despre mine, faptul că nu sunt un om superficial, că nu mă atrage orice sclipeşte sau orice arată mai ciudat decât altceva, sau pentru faptul că place altora şi trebuie, musai, să îmi placă şi mie. Mă fascinează lucrurile simple, dar cu o însemnătate aparte. Am asociat, des, cuvântul minunat cu magic, deşi nu am avut parte de multă magie în viaţa mea. Pentru că minunat, în concepţia mea, e magic, im place să cred faptul că trăiesc o poveste, în care oamenii care îmi sunt alături pe drumul vieţii, sunt personaje fantastice, mistice, minunate.

Dar cum atribui unui ceva sau cuiva, acest cuvânt. E simplu. Un lucru este minunat dacă îţi trezeşte o scânteie de emoţie. Poate fi o carte, un film, un prânz pregătit de persoana iubită, un bileţel cu „Succes la examen, cu dragoste mama!” şi alte asemenea lucruri mici, dar care înseamnă enorm pentru mintea şi sufletul meu.

Cât despre cum atribui cuvântul minunat unui om, ei bine, e destul de complicat, in aparenta dar nu îţi trebuie o viaţă pentru a găsi oameni minunaţi în jurul tău. Omul minunat este ambiţios, când vine vorba de a-şi îndeplini visele, are un suflet frumos şi bun, o nebunie aparte care îi propulsează pe cei de lângă el pe tărâmul bunei dispoziţii, visează şi nu se lăsă doborât de eşecuri ci învaţă să înveţe zi de zi.

O vorbă veche din popor, spune cam aşa „Nu-i frumos ce-i frumos e frumos ce-mi place mie!”, ce poate fi adaptată uşor „Nu-i minunat ce-i minunat e minunat ce-mi place mie!„, pentru că oricât ne-am strădui să ne încadrăm într-un grup, cu interese diferite faţă de ale noastre, tot vom da impresia de falsitate, pentru că oamenii sunt unici, au percepţii diferite, bucurii diferite, plăceri diferite, pasiuni diferite. Totul este subiectiv în viaţă, pentru că noi suntem făcuţi pentru a fi diferiţi şi minunaţi, fiecare în felul nostru!

Am preferat să păstrez tonul vesel şi optimist, decât să vorbesc despre „minunile” nefericite, ce îmi displac, făcute de unii, chiar şi zilnic!

Dacă vreţi să ştiţi cu ce mă mai minunez, în general, vă invit să aruncaţi o geană şi aici, unde îmi puteţi citi gândurile, destul de des, fără a avea vreo treabă cu vrăjitoria! Lectura plăcută şi numai bine, tuturor!

–

Articol Minunat scris de Maya Ianolia. Pe blogul ei am poposit si eu candva 🙂