Multa lume rade cand aude termenul de „mezeluri de calitate„. Conform acestora, mezelul ar fi ceva sortit sa fie prost, este ceva conceput cu dedicatie pentru saraci, pentru oameni lipsiti de cultura culinara. Nu vei vedea asa ceva ceva la restaurantele de lux, la cele cu stele Michelin. Simplul fapt ca te uiti dupa mezeluri spune ceva despre tine, zic acestia.
Ca sa intaresc aceasta prejudecata, cu care, sa ne intelegem, NU sunt de acord, povestesc o intamplare reala: am fost acum cateva saptamani la o cununie civila a unor prieteni. Cu mine la masa a stat un tip extrem de dubios: era in extaz orice manca sau bea. Totul era wow, totul era senzational, totul era excelent. Si aperitivul, si felul principal, dar si vinul. Vai de mine ce vin de calitate am baut. Printre observatiile facute, la loc de cinste s-a aflat: ce ma bucur ca la aperitive nu a fost dat salam. Omul nu concepea faptul ca ar putea exista salam de calitate, fiind setat ca salamul este ceva automat low-cost. Era bucuros ca a avut aperitiv fara salam, de care, printre altele, era satul.
Tot aici intra si diversele glume si glumite care se fac pe seama „mirosului de parizer” ori a „resturilor de mezeluri pe care le ai printre dinti”. Deci mezelurile sunt, pentru unii UN SIMBOL al saraciei, un simbol al prostului gust culinar. Ca na, un om cu gusturi fine nu mananca mezeluri.
Primul argument contrar pe care-l dau este legat de hotelurile de 3 si chiar de 4 stele (la 5 stele nu am fost cazat, cel putin pana in momentul scrierii acestui articol), care la micul dejun pun mezeluri de calitate. Ma rog, simplul fapt ca pun mezeluri spune ceva despre cum sunt ele valorizate. Salamul de Sibiu este prezent in oferta lor aproape de fiecare data. Evident ca nu un salam obscur, mediocru, ci Salamul de Sibiu. De altfel, ca sa o zic altfel, nu exista hotel de 4 stele care sa nu aiba deloc mezeluri la micul dejun. Nu se poate mic dejun fara mezeluri, cel putin in Romania. Nu ca suntem singurii care gandim astfel.
Al doilea argument, cel pe care-l invoc de fiecare data, este legat de gusturi si de modul in care vede fiecare micul dejun. Ca sa intelegeti cum vad eu micul dejun, ar trebui sa ma vedeti la vreun bufet suedez. Eu sunt cel care merge cu 2-3 farfurii, fara ca acestea sa fie plin-varf. Ca sa fiu mai exact, eu sunt acea persoana care ia cate o bucata din fiecare: o felie de salam, o felie de cascaval, o felie de branza telemea. Si nu fac asta doar in prima zi, cand teoretic testezi, vrei sa vezi cum sunt, ci fac asta ZI DE ZI. Insa ca idee, imi displace bufetul suedez cu o gama foarte putin variata. Eu vreau cat mai multe chestii, sa le combin, sa variez, sa mananc cat mai diversificat. Asa sunt eu si cand e vorba de pranz sau cina, nu doar vizavi de micul dejun.
Evident ca-s si lucruri care nu-mi plac, ceva ce n-as manca niciodata, fara ca asta sa insemne ca acele lucruri sunt proaste, slabe calitativ.
Aici dau exemplul meu preferat: mananc des crenvursti, nu doar in hot-dog, ci pur si simplu crenvursti fiert, la micul dejun, insa acestia sunt intotdeauna de porc, niciodata de pui. Nu ca am ceva cu carnea de pui, mananc des diverse preparate cu pui, insa nu am mancat pana acum crenvursti de pui care sa-mi placa. Nu ca nu ar exista, probabil ca exista, insa nu unii care sa-mi placa MIE. Ce nu-mi place mie nu inseamna ca e ceva prost, deja am zis asta mai sus, in legatura cu gusturile. Sunt chestii pe care nu le-as manca, dar sunt excelente, asa cum sunt lucruri slab calitative, care pe mine ma incanta. Cred ca fiecare dintre noi este setat astfel, nu sunt cu nimic diferit, ciudat. Sau cel putin asa-mi place mie sa cred.
Da, pentru mine, si nu-s singurul, mezelurile sunt mancare pentru micul dejun, insa nu ma vad niciciodata mancand mezeluri la pranz. Abia asta inseamna saracie, lipsa gustului culinar si alte asemenea. Nu as putea manca de placere un pranz format EXCLUSIV din asa ceva, desi uneori un preparat care contine si asa ceva, o pizza de exemplu, se poate dovedi un pranz excelent.
Apropo de pizza, diferenta dintre o pizzerie buna si una slaba nu este data doar de bucatar, de pizzar, ci si de calitatea ingredientelor, inclusiv a mezelurilor. O sunca buna, de calitate, face diferenta. O sunca ieftina, proasta, poate strica oricand un blat bun de pizza. Oricat de meserias ar fi pizzarul, el depinde calitatea ingredientelor pe care le foloseste.
Acum este randul vostru sa-mi spuneti ce intelegeti prin mezeluri de calitate. Sunt curios, chiar sunt in cautare de asa ceva. Iar concluzia efectiva a articolului o regasiti in titlu. Chiar nu consider a fi contradictie in termeni. Chiar nu este.
One thought on “Mezeluri de calitate nu este contradictie in termeni!”