Minte de copil
Multa lume imi reproseaza faptul ca am minte de copil. Prin multe se manifesta mintea asta de copil. Lucrul asta cica ar fi de rau, minte de copil ar trebui sa am, din nou, de la 70 de ani incolo. Eh, eu am de pe acum.
O prima manifestare ar fi, la mine, faptul ca ma uit la animatii. Unele sunt deosebit de puerile, insa mie-mi plac. Bineinteles, nu doar ca ma uit la ele, dar fac si niste poze deosebit de … mature 🙂
Cea de sus este facuta la animatia Casa Magicianului. O animatie magica, pisiceasca si copilaroasa 🙂
Totusi, sunt altii mai copii decat mine. De exemplu, cei care se plimba cu caruciorul prin hypermarketuri. Serios, n-ati vazut persoane mature care se plimba cu caruciorul? Eu am vazut: un el, nu foarte inalt, o plimba pe ea, foarte scunda, insa de vreo 20 ani, cu caruciorul. Ei se plimba atat printre rafturile efective ale hypermarketului, cat si pe holuri, pe la celelalte magazine. Nu sunt carucioare copii, sunt carucioare marfa. Nu ca ar conta. Unii sunt atat de copii incat s-ar plimba si in carucioare d-ala. De fun, bineinteles.
Alti copii sunt cei care se joaca in nisip la 20 de ani. La mare tot vezi pustoaice de peste 20 de ani jucandu-se in nisip. Se cred copii si se lauda cu asta. Nu zic, si mie-mi placea sa ma joc in nisip. Tin minte ca in Slatina natala era niste nisip fix langa blocul meu. Se lucra sau ceva. Si la un moment dat facusem capcane-n nisip: erau niste gropi pe care le acoperisem, sa nu se vada. Tin minte ca la un moment dat trecuse un grup de baieti mult mai mari, de vreo 20 de ani. Unul chiar „picase” in capcana. S-a uitat urat la mine, eu ma speriasem, insa a trecut mai departe.
Nu cati dintre voi va puteti lauda ca aveti minte de copil. Eu, unul, ma laud, insa cand ma uit in jur constat ca altii-s mai copii. Mult mai copii. De altfel, la vizionarea filmului cu magicianul a venit o bloggerita la mine si mi-a zis ca-s copil. Ea, de fapt, se bucura ca vede si pe altcineva la acea animatie. Sa nu se simta ea singurul copil. Salutari COPILAROASE tuturor! 🙂