Discutam zilele trecute cu o amica. Ea este in cautare de apartament. Nu stiu de ce, da lumea are impresia ca ma pricep la toate si ca-i pot sfatui in toate domeniile. Ma rugase chiar sa merg cu ea la 2-3 vizionari. Am refuzat-o, dar am fost curios sa aflu ce si cum legat de apartamente.
Cica a umblat enorm de mult, a vazut atatea apartamente si nici macar n-are ragazul sa se decida. Se decisese asupra unuia, a sunat pe agent si cica: „S-a dat”. Si s-au dat vreo 5 apartamente in felul asta. Cica e criza, da se pare ca merge treaba la capitolul vanzari de apartamente. Oamenii au nevoie de un acoperis deasupra capului iar Bucurestiul ramane un El-Dorado pentru multi tineri.
Legat de acest aspect, amica mea imi zicea o chestie interesanta. Ea doreste undeva la metrou si daca se poate in centru. Are o problema cu zonele rau famate. Si era uimita de faptul ca in Centru niste vechituri se dau cu preturi atat de mari. Si culmea: acest aspect ii intarea ei convingerea ca e bine sa stea in centru. Cica: inseamna ca nu-s singura nebuna care gandeste asa.
E adevarat, decat sa stau intr-un bloc (era sa zic bloG) din anii 40 in centru mai bine stau intr-un complex nou din cine stie ce periferie gen Popesti-Leordeni. Desi unele cica ar fi cu probleme (vezi cazul blocului fratilor Negoita).
Sfaturi efective nu am cum sa-i dau. E calculul ei, sunt banii ei. N-o judec deci. Si mie intr-un fel mi-ar coveni sa locuiesc p-acolo. Eu judec doar situatia strict financiara: nu cred ca se merita diferenta de pret. La acelasi pret da, poate as sta si eu in centru (nu-s paranoic cu cutremurele, asa ca de ce nu?).
O sa-mi spuna cand a cumparat apartamentul. Sper sa ia cea mai buna decizie. Salutari MINUNATE va doresc 🙂