Si iata ca a venit timpul sa va vorbesc de card. De minunatul obiect din carton ce sta in portofelele noastre si de care ne folosim atat de mult. Sa va zic acum cat este de minunat cardul (fie ca vorbim de card de credit sau despre altfel de card). Si va zic doar de partea „psihica”:
1. Intai si intai, cica e un efect psihologic interesant: cand ai card cheltui mai mult. Nu e in avantajul tau cica, dar cam asta se intampla. De multe ori nu ne uitam ce cumparam, cat fac, dam cu cardul si daca a acceptat plata suntem fericiti. Gata, am scapat.
2. E un sentiment de putere: tu nu scoti bani, tu nu-i numeri, tu doar apesi 4 taste (si anume pin-ul) si gata. Pac-pac, cum ar zice un clasic in viata.
3. Pe de alta parte, e un sentiment ciudat sa n-ai bani la tine. Banul iti da el un sentiment de putere. E cam nasol sa ai un portofel gol, oricati bani ai avea pe card. Iar arogante nu prea poti face cu cardul, trebuie sa ai cash-caval la tine pentru ele. Trist, nu?
4. Sa vedem totusi ce sentiment de siguranta iti ofera aceste carduri bancare. Pe de-o parte iti ofera o oarecare siguranta fizica: nu risti sa-ti dea cineva-n cap. O siguranta relativa, pentru ca daca-ti pune pistolul la tampla o sa-i dai de buna voie si cardul si pin-ul. Pe de alta parte sunt multi care refuza sa faca plati online moderne de frica sa nu fie jefuiti virtual. Deci pe de-o parte suntem mai siguri cu ele, pe de alta parte nu.
Poate o sa va spun candva cat de mult am ezitat sa-mi fac si eu card. Acum am, dar parca ma simt mai bine cu cash la mine. Nu plec niciodata fara macar 5 lei in buzunar. Si asta ca principiu. De intors ma intorc des cu buzunarul gol, da na, asta e din cauza manelei lu Salam 🙂
Salutari MINUNATE tuturor 🙂