Despre ce inseamna prieteni adevarati si despre ideea generala de prietenie as putea scrie sute de pagini. As putea da exemple, as putea spune o gramada de calitati pe care acestia ar trebui sa le aiba.
Aici, in articolul de fata, ma voi margini asupra unui aspect important, relevant: reciprocitatea. Aceasta reciprocitate este valabila si-ntr-o relatie de cuplu.
Drept urmare, prieteni adevarati sunt cei care se considera reciproc prieteni adevarati. Daca X il considera pe Y prieten adevarat (nu neaparat cel mai bun prieten, caci poate avea mai multi astfel de prieteni), dar Y nu-l considera pe X ca fiind prieten adevarat, atunci relatia lor de prietenie are o problema. Si, zic eu, nu este de durata. Cel putin nu in forma asta.
La fel se intampla si-n relatiile de cuplu in care unul il iubeste pe celalalt enorm, doar ca celalalt este aproape nepasator. Atat iubirea, cat si respectul, prietenia, trebuie sa fie musai reciproce.
Aceasta reciprocitate se poate traduce, matematic, si prin egalitate. Da, veti rade, veti spune ca-s retrograd, insa nu cred in relatiile de prietenie (ori de cuplu) dintre 2 persoane din medii diferite, dintre 2 persoane avand disponibilitati financiare diferite. Imaginati-va ca o persoana trebuie sa mearga tot timpul pe strada cu un picior mai sus si unul mai jos. La un moment dat hotaraste sa rezolve, cumva, problema. Ori problema este rezolvata de un factor exterior.
Ce se intampla, de exemplu, atunci cand o relatie de prietenie este pusa la incercare de o persoana straina? Doi barbati, intr-un puseu misogin, ar putea spune Prietenia noastra e mai presus de orice femeie. Ar fi o simplificare brutala si misogina, totodata nedreapta. Pentru ca, din punctul meu de vedere, lucrurile stau EXACT la fel si-n cazul prieteniei dintre 2 femei. Acea situatie s-ar traduce prin Prietenia noastra e mai presus de orice barbat.
Chiar daca prima replica pare mult prea misogina, iar a doua mult prea … feminista, cele 2 au un sambure de adevar. Pot fi traduse printr-o fraza mai putin discriminatorie: Nu renunta la PRIETENI ADEVARATI pentru relatii (care ar putea sa nu mearga).
O situatie asemanatoare, chiar daca petrecuta in perioada interbelica, deci acum aproape 100 de ani, intalnim in romanul Intr-o gara mica, scris de Sidonia Dragusanu in anul 1934 (aceasta opera constituind debutul ei literar). Din pacate, avand in vedere subiectul postarii, va trebui sa va fac un mare spoiler. Drept urmare, daca n-ati citit cartea in cauza, ceea ce va recomand sa faceti, eu zic sa va opriti aici cu lectura articolului.
Daca ati citit-o, foarte bine. Voua ma adresez in randurile urmatoare. Pe scurt, fara sa intru in detalii stilistice, ideea cartii este asa: Dudu si Luiza se intalnesc intamplator in tren. Ele fac parte din 2 lumi complet diferite: Dudu are tot ce-si doreste din punct de vedere financiar, locuind cu un tata extrem de bogat. Luiza este saraca si are parte de o familie strica, dar traditionala. Dupa un mic incident in tren, Dudu o invita pe Luiza sa locuiasca cu ea, cele 2 devenind colege de clasa si prietene foarte apropiate. Sa ne intelegem: Luiza statea in casa lui Dudu, pe banii tatalui acesteia din urma. Prietene adevarate?
Pai pana la un punct s-ar putea zice ca da. De la un punct incolo, insa, atunci cand apare un barbat, lucruile se complica. Si, ati ghicit, se rupe lantul de iubire. Pe scurt, Luiza se imbolnaveste, iar de ea vine sa aiba grija un vecin doctor, medic de care se indragostesc amandoua.
Intr-un final, ca sa curm suspansul, Luiza cedeaza, considera ca nu mai poate sta in acea casa, iar Dudu se casatoreste cu doctorul. Practic, Luiza nu doar ca cedeaza in privinta relatiei de cuplu, dar renunta definitiv si la prietenia cu Dudu. Pleaca din casa ei si revine la vechea ei viata.
Teoretic, intrebarea corecta este daca am fi procedat la fel? In locul lui Dudu (Denisei), in locul Luizei ori in locul medicului? Punandu-ma in locul fiecareia, pot spune, clar si hotarat, ca fiecare a actionat corect. Eu as fi facut la fel. Si cred ca 90% dintre noi am fi facut la fel.
Intrebarea corecta este, insa, de ce? Raspunsul se afla in paragrafele de inceput ale acestui articol: relatia lor de prietenie nu era RECIPROCA. Nu era EGALA. Luiza s-a simtit din start inferioara lui Dudu. Ea traia in casa lui Dudu, pe banii lui Dudu, depinzand de Dudu. Ce oferea ea la schimb? Prietenia, sprijinul sufletesc, suportul. Teoretic, chestii de care Dudu avea nevoie. Teoretic, Dudu nu s-a comportat niciodata ca si cum ar fi fost superioara.
Doar ca Luiza STIA ca e asa. Simtea ca e asa.
Ce ar fi trebuit sa se intample, daca vorbeam despre o relatie normala de prietenie? Daca era vorba despre niste prieteni adevarati? Pai amandoi, in speta de fata amandoua, ar fi trebuit sa renunte la doctor.
Legat de mine, trebuie sa ma laud cu ce am facut eu INDIRECT in situatii asemanatoare: nu mi-am incurajat niciodata prietenii sa faca asa ceva. S-a intamplat, in 2 randuri, cand un prieten a furat prietena altuia. De fiecare data le-am zis sa nu. De fiecare data cel care a facut asta a scazut in ochii mei.
Mi-a placut la un moment dat replica unei tipe catre un amic (deci o persoana care nu poate fi acuzata de misoginism): Tipe mai gasesti, prieteni nu.
In final, va mai dau un subiect de meditatie: ganditi-va cati prieteni de-ai vostri ar renunta la un tip/o tipa dac-ar auzi ca il/o doriti voi. Fara sa intru in alte detalii, cam ACEIA sunt cei pe care-i puteti numi prieteni adevarati.
Articolul despre prieteni adevarati este inscris in competitia Spring Super-Blog 2019. Daca esti FAN adevarat al sau, al articolului, poti da un like, sa distribui articolul ori sa comentezi ceva la el.
One thought on “Nu renunta la PRIETENI ADEVARATI pentru relatii care ar putea sa nu mearga”