Prietenul fitos dupa pizza se cunoaste, fie dupa cum vorbeste despre ea, despre pizza, fie dupa cum se comporta atunci cand intra intr-o pizzerie.
Prietenul fitos, care poate fi deopotriva de sex masculin ori feminin, se va oripila doar cand va auzi de pizza. O bomba calorica, foarte multa paine, careia fitosul nu-i zice paine ci carbohidrati (daca tot a aflat un cuvant nou, trebuie sa-l foloseasca intensiv), eventual cu (prea) mult sos de rosii (plin si el de calorii). Un sortiment culinar apreciat cu precadere de inculti, analfabeti, cei care nu stiu ce inseamna mancare elaborata, sofisticata, santoasa.
Prietenul fitos este cel care, chiar si atunci cand mananca pizza, lasa marginile in farfurie. Prea multa paine aka carbohidrati pentru corpul lui/ei suav. Deseori am vrut sa pozez farfuria unui prieten fitos dupa ce a terminat de mancat pizza. Dezgustatoare de-a dreptul.
Prietenul fitos nu mananca niciodata pizza cu mana. Asa a auzit el in cine stie ce cod al bunelor baniere, scris in cel mai bun caz in 1950. Daca asa scrie acolo si daca el e un domn/ea e o doamna, nu se cade sa manance cu mana ca barbarii. Ca trogloditii.
Prietenul fitos nu va manca pizza dupa 7 seara. Asa a citit el in formula AS, Taifasuri, asa a auzit la doctor Menchi ori la Florin Condurateanu. Pizza se mananca la pranz, dupa o astfel de masa ultra-calorica trebuind musai macar jumatate de ora de exercitii fizice.
Prietenul fitos nu va intelege cum la pizza unii pot bea vin, bere ori cola. La pizza se bea apa, deja intra in organismul lor suav peste o mie de calorii.
Prietenul fitos nu comanda pizza niciodata din proprie initiativa. Atunci cand altii o fac, el se va lauda ca nu cunoaste nicio companie de livrare pizza. El mananca mancare sanatoasa, sofisticata, nu pizza.
Prietenul fitos 100% este cel care refuza pizza si care se comporta precum am aratat mai sus. Daca vorbim de prietenul fitos 50%, acesta va recunoaste faptul ca pizza e foarte buna, ca e un pacat pe care-l mai face din cand in cand, drept urmare o vor consuma doar cand vor avea motive de sarbatoare. O absolvire, o dizertatie, o schimbare de job, o marire de salariu. Ma distreaza enorm sa vad cum unii se lauda ca au fost la pizza dupa 10 luni, motivul fiind o marire de salariu, fie si de 100 de lei.
Prietenul fitos, cel care refuza pizza, este in cele mai multe cazuri vegetarian. Si pentru ca fitosenia merge mana-n mana cu fudulia, prietenul fitos va repudia prietneii si colegii care nu ii impartasesc crezul culinar. Exista vegetarieni care efectiv nu suporta mirosul de carne. Nu doar ca se lauda cu asta, dar tin sa-ti aminteasca faptul ca tu esti un prost ca nu stiai deja asta.
Unde ma situez eu in toata discutia asta? Care este relatia mea cu pizza? As rezuma-o in 5 puncte:
- Nu refuz o iesire la pizza cu prietenii, o consider o mancare pur sociala. In general, nu-mi place sa fiu Gica-Contra intr-o gasca.
- Nu-mi place sa mananc foarte des pizza nu pentru ca m-ar ingrasa, ci pentru ca pur si simplu eu sunt omul caruia ii place sa varieze. Azi mananc pizza, drept urmare daca ma inviti maine tot la pizza o sa te refuz, nu pentru ca nu te plac pe tine ori am impresia ca ma voi ingrasa, ci pentru ca pur si simplu am impresia ca n-o voi savura pe de-a-ntregul. Daca, totusi, ma convingi sa vin cu tine la pizza/sa comandam pizza la tine acasa, cu siguranta voi comanda alt sortiment decat am comandat ieri.
- TOT timpul mananc pizza cu mana. Dac-as avea o pizzerie as fi atat de absurd incat as servi pizza fara furculita la masa. Cutit da, din ala trebuie, dar furculita? Eu as da din oficiu afara un client care-mi cere cutit la pizza. E si o expresie, destul de vulgara zic unii: Pizza, puiu’ si cu p..a/Se mananca cu manutza.
- Sunt o persoana omnivora, asta inseamna ca savurez atat mancarurile, in cazul de fata pizzele, cu carne, cat si pe cele vegetariene. Iubesc quattro formaggi, pizza pe care o considera etalon pentru nivelul unei pizzerii, dar apreciez si multe pizze cu carnuri. Apreciez, totodata, si sortimentele dubioase. Da, sunt din ala care mananca Pizza cu Ananas (si o iubeste la nebunie). Ce nu am suportat niciodata, insa, si nu voi suporta, va fi insasi ideea de pizza de post. O pizza fara carne poate fi o pizza buna, dar una fara mozarella nu este, in sine, o pizza. Da, ma refer la postul ortodox, cel care-ti interzice si lactatele. La catolici ele sunt permise, deci nu de ei vorbesc aici.
- Imi place sa sarbatoresc la pizza diverse evenimente placute din viata, dar imi place s-o fac musai in compania unor persoane care apreciaza pizza. Nu m-as duce la o pizzerie cu cineva care tine post, sa vad acea persoana siluind o pizza, scotandu-i mozarella si alte branzeturi care ar putea sa-i aminteasca faptul ca acea mancare s-ar fi putut numi pizza. Imi place sa merg sa sarbatoresc la o pizza cu oameni care stiu sa aprecieze cu adevarat pizza. Si, daca se poate, care nu o schingiuiesc infigand cu ura furculita in ea.
#Aigata. Acum trebuie sa revin la prietenul fitos. Caci, mai mult ca sigur prietenul fitos nu a auzit de Dodo Pizza. Mai mult ca sigur prietenul fitos nu stie nicio pizzerie de unde poate comanda. Mai mult ca sigur prietenul fitos nu a cautat niciodata pe Google livrare pizza Brasov ori comanda pizza Bucuresti.
Tocmai din acest motiv, prietenul fitos trebuie informat. Datoria ta, de persoana nefitoasa, consumatoare de mancare gustoasa, este sa-i semnalezi acest articol. Sa dai share acestui articol, intrebandu-ti lista de prieteni: cine se recunoaste aici? Daca vedeti ca unii prieteni v-au sters subit din lista, fiti fericiti: inseamna ca mesajul a ajuns la cine trebuie.
Prietenul fitos la pizza se cunoaste – articol inscris in competitia Spring Super-Blog 2019
PS: O chestie pe care nu ti-o va zice prietenul fitos, dar pe care unul ca mine o stie de ani buni: pizza e foarte buna atat la betie, cat si la mahmureala. Daca la betie bagi pizza te vei imbata mai greu decat daca bagi o salata. Sau chiar shaorma. Bineinteles ca prietenul fitos n-are cum sa stie asta.
O stiam pe asta cu pizza la betie. Testata si verificata. Si eu mananc pizza DOAR cu mana. Nici nu pot sa imi imaginez de ce ar fi nevoie sa o injunghi cu cutitul daca in orice restaurant exista toaleta cu apa si sapun unde sa ma spal dupa. In schimb spre deosebire de tine, as manca pizza mai mereu. E una din putinele mancaruri pe care nu le refuz niciodata.
Am un prieten care a lucrat la un lant de pizzerii. A mancat 3 ani de zile pizza de 4 ori pe saptamana. Intr-o zi facea exceptie si manca paste. Eu ii ziceam ca nu stiu cum poate. El era maniac cu pizza. Zicea ca poate manca oricata, ca tot ii e pofta!
DA! Il inteleg! Si eu sunt la fel! Cand imi place ceva, nu ma plictisesc usor.