Proprietar de caini. Specialist in caini?

Sunt proprietar de caini. Am 2 caini atat de draguti. Cat de specialist in caini sunt oare? Ma pricep eu, oare, cu adevarat, la caini?

Nu sunt eu in situatia de mai sus. Nici nu-mi doresc sa fiu. Dintotdeauna mi-a displacut ideea de a convietui cu un caine INTR-UN APARTAMENT DE BLOC. Cainele trebuie sa fie liber, intr-o curte mare, pe care sa o pazeasca. Ca si pisica de altfel.

Sunt animale. S-or fi domesticit ele, insa blocul nu este locul lor ideal. Cati dintre cei care se lauda cu apelativul proprietar de caini (la plural) stiu asta? Cati sunt interesati de acest aspect.

Putini stiu cu ce sa-si hraneasca patrupedul. Nu ca i-ar interesa. Ori se incred in spusele celui mai apropiat veterinar (e un caz fericit, totusi), fie iau chestiile pe care le vad la TV. Criteriile sunt diverse: fie cele mai ieftine, ca d-alea au bani, fie cele mai scumpe, ca-s scumpe cu un motiv. Nu conteaza care.

Nu s-ar informa deloc cu privire la ce baga in acel caine. Ei il iubesc, dar sunt total analfabeti medical. Ca de altfel si in cazul lor personal.

Nu este prima oara cand scriu pe aceasta tema. Si nici ultima. Probabil voi reveni asupra acestui subiect cat de curand.

Asadar, ati citit, macar de curiozitate, ce contine mancarea cainelui vostru? Sa stiti cu ce-l indopati. Si sa va informati nitel asupra lucrurilor cu care AR TREBUI sa-l hraniti.

Vad o gramada de cabinete veterinare. Oare de ce este nevoie de atatea? Din punctul meu de vedere, sunt necesare atatea cabinete pentru ca:
– Oamenii isi iau din ce in ce mai multi caini. Un caine nu mai e de ajuns. Minim 2. Ca-n melodia aia cu dragostea.
– Oamenii, desi ii iubesc, ii ingrijesc din ce in ce mai putin. Spre deloc.
– Ii hranesc dupa ureche. De multe ori le pun mancarea dimineata, multa, iar cainele ori o mananca toata si seara tot ii e foame, ori o lasa acolo. Tot aia.
– Oamenii CHIAR isi duc cainele la cabinet. Ei mai stau acasa, nu s-ar duce acum la cabinet, dar pe caine il duc.

Nu sunt fan animale, dar nu le-as chinui. Iar a-mi lua unul la bloc ar insemna un chin. Nu am ceva cu termenul de proprietar de caini, spun doar ca unii nu-si merita acest apelativ. Inteleg insa pe batranii care-si iau un caine. Deloc. Se simt singuri. Totusi, daca mi-as lua unul l-as ingriji. Si as fi atent cu ce-l hranesc. Salutari MINUNATE tuturor!