Serul adevarului este chestia care m-a fascinat pe mine mult timp. Inca ma fascineaza, atat din punct de vedere medical, cat si din punct de vedere social. Ar fi oare de dorit o lume in care toata lumea spune adevarul si numai adevarul? Ar fi, oare, dezirabila o publicitate in care nimeni nu minte? In care toata lumea spune adevarul si numai adevarul? Este, oare, un blog neobisnuit unul in care se spune tot timpul adevarul?
Imi propusesem la un moment dat, ca idee de afacere, la o bere, sa fac o bautura (alcoolica sau nu) care sa se bazeze pe asta. Sa o pot boteza fix asa, serul adevarului, si sa-i fac reclama prin intermediul unor adevaruri despre ea. De exemplu, sa recomand a nu se consuma mai mult de jumatate de litru din ea (daca e bautura carbogazoasa) ori, daca e bere, sa nu se consume mai mult de 1L. Sa spun ca nu ne-am bucura deloc sa stim ca din cauza acestei bauturi X a facut accident de masina ori Y.
Am auzit o chestie faina legata de Pizzeria Dodo, o pizzerie neobisnuita din punctul de vedere al marketingului. Nu doar blogul Dodo Pizza mi-a atras atentia, cu ale sale articole deopotriva simpatice si utile, ci lucrul cu care aceasta pizzerie se lauda: faptul ca ajunge musai in 45 de minute, altfel pizza este gratis. Atentie: faptul ca asa se intampla mi-a fost confirmat de catre 3 prieteni, am verificat, deci, din 3 surse. Unul dintre ei, zgarcit din fire, mi-a zis ca s-a bucurat ca pizza a ajuns in 48 de minute la el. Mi-a povestit faza cu bucurie-n glas. Fiind si credincios, probabil a considerat ca e un fel de dar de la Dumnezeu.
Chestiunea in cauza mi-a amintit de modul in care o firma de transport, ride-sharing, si-a tot facut reclama in ultimii ani. La mai multe conferinte de online si social-media, firma in cauza se lauda ca te va duce gratis. Asta scria mare, pe panouri. Era, insa, si un asterix, nu simpaticul personaj francez, care te duce in subsolul afisului, loc in care erai anuntat ca esti dus gratis in locatia cu pricina doar daca nu ai cont. Deci daca ai deja cont, ghinionul tau.
Exact ca-n cazul companiilor gsm, care au oferte mult mai bune pentru cei care se porteaza, pentru tradatori, decat pentru clientii lor fideli. Din acest motiv s-a ajuns la situatia in care un client a schimbat 5 companii in 5 ani. Nu este fanul vreunuia, ci pur si simplu prinde oferte mai bune la portare decat la fidelizare.
Dar sa revenim la bautura intitulata serului adevarului. Si sa vedeti exact cum imi planuisem initial s-o promovez si unde anume m-am impotmolit … Asadar:
Serul adevarului – o bautura izvorata din adevar
Nu, nu exista un ingredient numit adevar, dar daca o bautura este promovata doar prin adevaruri, daca ea este cumparata doar pe baza unor adevaruri si nu a unor minciuni, bautura in cauza nu ar face bine in mod indirect? Prin intermediul ei ar fi promovat adevarul si ea ar face oamenii sa fie mai sinceri.
Caci un slogan de genul Serul Adevarului – bautura oamenilor care apreciaza adevarul ar suna, dupa mine, perfect, ideal.
Cu ce s-ar potrivi Serul Adevarului?
Recunosc, una dintre glumele mele preferate legate de mancare este cea legata de persoanele care merg la un celebru lant de fast-food-uri pentru a manca o salata. Stiti voi ce-i cu ei, nu va repet.
Legat de oameni pe care nu-i inteleg, am vazut deseori oameni care-si iau burger ori shaorma mare, care-si iau ditamai portia de cartofi prajiti, dar care cer o Cola Zero, sa nu le fie afectata dieta.
Drept urmare, cum ar trebui sa fie bautura Serul Adevarului? O bautura dulce, precum celebrele Cola, Mirinda ori 7up? O bautura de genul Light sau Zero? O bere, cu sau fara alcool?
Fiecare are defectele sale, fiecare are gradul sau de minciuna. Cu o bautura zero, te minti singur ca bei ceva bun, gustos, dar deopotriva sanatos. Cu berea fara alcool iarasi te minti singur: simpla alaturare de cuvinte, bere fara alcool, este o minciuna fara margini. Aia nu e bere, niciun bautor de bere n-o va aprecia.
O bere normala are problemele sale, legate de legislatie, legate de eventualul public, in timp ce o bautura dulce poate cauza probleme medicale. Cum va suna ca adevarul v-ar putea produce diabet ori alte boli?
Si, ca sa repet intrebarea din subtitlu: cand si cu ce s-ar potrivi Serul Adevarului? Ar fi potrivit la micul dejun, in locul unui fresh de citrice? S-ar potrivi la pranz, in timpul felului principal? Ori poate inainte de desert? S-ar potrivi la cina, alaturi de o masa usoara? Inca nu stiu…
Serul adevarului este educativ
Ceea ce a facut Dodo Pizza cu a lor campanie #PizzeriaCopiilor este o chestie extrem de misto. Ma gandesc ca acelasi lucru ar trebui sa se intample si in cazul unei bauturi.
Si, ca sa intelegeti cum de mi-a ramas in minte ideea, de fiecare data cand vad ori aud de adevar sau provocare, imi aduc aminte ca prin intermediul unui astfel de joc, care ar putea sa se numeasca Adevar sau … Adevar, ar putea fi promovata cel mai bine bautura.
Adevar si transparenta
Ma uitam pe raportul statistic din luna ianuarie al Dodo Pizza. Nu stiu cati mai fac asta, cati clienti sunt curiosi sa vada aceste cifre. Mie nu-mi zic nimic.
Alt lucru vreau, insa, sa subliniez: imi place enorm transparenta. Ideea de a nu-ti fie rusine cu cine esti, cu ce faci, cu ceea ce ai reusit. La fel cum imi plac enorm oamenii care nu se ascund, carora nu le e rusine nici cu prezentul si nici cu trecutul.
Nu am pus in aplicare (si nu cred ca voi pune vreodata) Serul Adevarului, dar am cautat tot timpul sa incurajez, in calitatea mea de client, companiile care se apropie ideii mele de acum vreo 20 de ani. Nu-mi place sa fiu mintit, chiar daca publicitatea contine o doza mica de minciuna, sunt constient de lucrul asta.
Apropo, ca sa nu ma intrebati voi, va zic eu: nu am pus in aplicare niciodata ideea de lichid Serul Adevarului pentru ca insasi denumirea ar fi fost mincinoasa. Nu exista un ser al adevarului, asa ca o denumire comerciala de genul ar fi, in sine, una mincinoasa. Manipulatorie.
Si, pentru ca tot sunt la capitolul sinceritate, va spun sincer: articolul Serul adevarului si pizza neobisnuita este inscris in competitia Spring Super-Blog 2019. Chiar daca multi au impresia ca bloggerii scriu de placere, fara ca gandul lor sa se duca la premii, eu recunosc ca pentru premii scriu. Marele premiu la aceasta proba este suma de 500 de lei, pe care-l tintesc si pe care ma puteti si voi ajuta sa-l castig prin Sfanta Treime a bloggingului: like, share, comment. Si tot ca o confesiune, poza cover este luata de pe site-ul dir.org.ro.
Poate am si eu ocazia sa incerc, pizza nu serul adevarului, cand ajung in capitala. 😀