– Salutare, Emile! Acum te simti mai bine?
– Sa ma simt mai bine? Pai ce sa am?
– Pai te laudasei ca discuti cu animale. Si nu orice animale, ci vedete de film…
– …
– Spune-mi cum te simti acum?
– Simt ca plutesc!
– Oh, iar o sa-mi povestesti de animale?
– Ce animale? Niciun animal. Iti povestesc doar cum e sa plutesti, fiind la volan.
– Aoleu. Da tu n-ai carnet? Iar te-ai imbatat?
– Nu, de data asta am visat. Dar stii cum e, visele pot deveni oricand realitate…
– Ah, da, tu esti cu manelele. Esti cu femeia visurilor mele si alte alea. Doar voi mai credeti in asa ceva…
– E bine sa crezi in visele tale…
– Parca erau visurile…
– Da da, cum zici tu… NU ma lasi sa-ti povestesc visul?
– Doar bunica-mea povestea vise. Acum incepi ca ea?
– Si i s-a implinit vreunul?
– Ea cica da. Dar visa doar semne… Nu a visat niciodata ca a castigat nici macar 10 lei si apoi sa-i si castige. Ea tot visa un om cu galeata plina, care insemna noroc, si tot felul de chestii d-astea…
– E, io-s mai concret si-n vise. Lasa-ma sa-ti zic.
– Orice as face tot imi vei zice. Asa ca n-am incotro…
– Asadar, ma visam conducand o masina Toyota.
– De ce te-ai visa conducand daca tu nici macar n-ai carnet?
– Pai asta e faza: e un semn ca trebuie sa-mi iau…
– Ce anume: carnet sau Toyota?
– Pai amandoua, dar am bani momentan doar de carnet..
– Si sa nu-mi zici: te-ai visat intr-un model anume de Toyota, asa-i?
– Pai da, era un model hibrid. Nu mai stiu cum se chema…
– Visul nu e atat de informat. Iti zic eu: Auris Touring Sports Hibrid.
– Mama ce denumire… Mi-era prea somn sa tin minte… Te cred pe cuvant…
– Hai, acu’ zi cum se conducea…
– Pai eu tot exclamam SIMT CA PLUTESC. Nu stiu, nu simteam nimic, nu auzeam nimic, totul era lin…
– Normal ca nu simteai nimic, doar erai in somn…
– Nu e vorba de asta, uneori simt…
– O da, esti cel mai simtit. Mai ales cand dormi… Poti taia lemne pe tine ca nu simti nimic!
– Hai lasa rautatile. Zi-mi de ce m-ai sunat.
– Sa-ti zic? Sa nu-ti zic?
– Zi…
– Mi-am luat masina. N-O SA-TI VINA SA CREZI CE MASINA!
– Hmmm… Toyota… modelul ala de mi-l zisesi mie…
– Fix ala.
– Pai bine ma, cand zic ca visul devine realitate, de ce nu ma crezi?
– Pai cum sa devina realitate daca TU ai visat si EU am cumparat-o?
– Simplu: ma voi plimba intr-o astfel de masina…
– Te VEI plimba? Sau te VOI plimba?
– Ma rog…
– Deci eu nu am niciun merit?
– Nu. Asa e scris in stele. Tu nu te poti opune destinului…
– Sa mai imi zici ce visezi, ca cine stie…
– Lasa visele mele, zi cum se conduce Toyota aia a ta?
– Bai, daca-ti zic ca am exclamat si eu de vreo 3 ori SIMT CA PLUTESC, ma crezi?
– Ca-n vis deci… E de bine, nu?
– Nu chiar de bine… Cand a auzit gagica-mea asta a inceput sa urle…
– De ce?
– Credea ca m-am urcat beat la volan…
– Ea are carnet?
– Nu.
– Atunci ai noroc: o vei conduce doar tu.
– E un mod de a vedea lucrurile… Hai, trebuie sa inchid. Ma duc la o bere…
– Cu masina?
– Nu, pe jos. Am zis ca beau bere, nu mizerii din alea fara alcool.
– Bila alba pentru replica ta… Salutare.
– Salutare…
–
Singurii care pot confirma autenticitatea acestei povesti sunt ascultatorii nostri de la SRI. Un lucru este insa sigur: relatarea a fost facuta pentru competitia SuperBlog 2013. Salutari HIBRIDE tuturor! 🙂