O vizita de lux

– Salutare, Emil! Ce mai faci?
– Uite bine fac, tocmai m-am intors dintr-un loc fabulos.
– Da’ unde ai fost?
– O vizita de lux, ce stii tu?
– Vizita de lux?! Ce dracu’ vorbesti acolo?
– N-ai tu de unde sa stii… Mi-am facut o gramada de prieteni p-acolo…
– Ce prieteni?
– Prieteni domne. Toti numai unu’ si unu’. Arata cu totii intr-un mare fel…
– Bah, tu te auzi ce vorbesti?
– Da. Primul meu prieten a fost o bufnita!

– O ce?!
– O bufnita, domne’. Nu e atat de naspa cum crede lumea. E chiar prietenoasa. Acu’ nu stiu cat noroc o sa-mi aduca…
– Bufnitele vorbesc?
– Ohoo, da’ ce vorbareata era… Nu mai scapam de ea. Am si invitat-o la dans.
– Poftim?!
– Da, dar n-am socializat toata seara cu ea… M-am dus apoi spre tigru.
– Spre cine?!

– Spre tigru. Am eu pitici pe creier cu un film in care era un tigru.
– Care domne? Iar ma iei cu Life of Pi?
– Pai da, m-am dus la tigru sa-l intreb daca il cunoaste pe Richard Parker…

– Si?
– Si cica da. E un nesimtit, asa se desparte el de toata lumea. Si nu plange apoi dupa nimeni…
– Sa inteleg ca vrei sa revezi Viata lui Pi?
– Dupa ce am aflat ca personajul principal e un nesimtit, de ce as face-o?
– Dar toata chestia aia nu era metaforica?
– Metafora pe dracu’… e bagata chestia aia la sfarsit pentru critici. Daca n-o bagau nu-i dadea pe spate. Il considerau nebun pe regizor daca macar insinua ca exista un tigru cu numele asta…
– Tot tigrul „tau” ti-a zis asta?
– Nu mi-a dat toate detaliile, dar am pus eu cap la cap…
– Totusi, de ce a avut succes Viata lui Pi?
– Cica nu stie. Dar era revoltat ca fix ala mai nesimtit a ajuns vedeta…
– Totusi…
– Oricum cica e un ingamfat si mai mare acum. Nu mai poti vorbi cu el deloc-deloc. Le cere tuturor sa-i spuna OSCAR. Nici macar vechiul nume nu si-l mai recunoaste…
– Lasa tigrul, zi in afara de el si de bufnita cu cine ai mai interactionat?
– Cu un pui de balena…
– Cu un ce?
– Pui de balena, ce dracu’ nu intelegi?

– Pai ala nu trebuia sa fie in apa? Era pe uscat?
– Pai se pare ca da…
– Si cu puiul de balena ce discutie ai avut? Tot despre vreun film ceva?
– Nu, pe puiul de balena l-am intrebat daca tine cura de slabire…
– Si?
– Cica stie sa inoate, inotul slabeste, dar la el n-are efect…
– Bah, tu faci misto!
– Stai sa vezi. Ca asta nu e tot…
– Ce mai e?
– Ca ai ras de mine cu filmele…Mai era un film care ma enervase…
– Care e ala?
– Ted?!
– Ah, stai: ai vorbit si cu un ursulet? Era de plus?
– Nu, era cu cristale.
– POFTIM?!
– Da, aia de plus sunt sarantocii lor. El era un fel de Becali al ursuletilor…

– Becali al ursuletilor?
– Da, sau ma rog, ce afacerist vrei tu.
– Si ce a zis de Ted, prietenul tau?

– Ca e un drogat nenorocit, care-si merita soarta. Insa dobitocii care fac filme promoveaza drogatii.
– Pai asta cam e adevarat.
– Deci te-ai intalnit cu 4 animale, dintre care 2 vedete de film… Altcineva?
– Erau o gramada, dar cu astia am interactionat direct…
– Dar parca nu-ti placeau animalele…
– Pai nu am zis ca-mi plac, am zis ca am vorbit cu ele. Nici de tine nu-mi place, dar dupa cum observi vorbesc cu tine.
– Hai ca esti rau.
– De ce rau? E un adevar.
– Auzi, da ce zisasi tu acu’ nu-s cadouri de pe LuxuryGifts.ro?
– Vrei sa spui ca am visat toate astea?
– Pai ce faceai aseara inainte sa te culci?
– Nu stiu, cautam niste cadouri pentru o amica… Undeva pe net…
– E clar…
– Ce e clar? Nu ma crezi deloc…
– Atunci zi, cum s-a terminat vizita ta?
– Pai nu stiu, cred ca am baut cam mult, ca m-am trezit langa pat.
– Oi fi baut apa puiului de balena…
– Acu’ cine mai e rau?
– Nu stiu… Hai ca te las, vorbiram destul la telefon. Trec pe la tine mai incolo. Salutare.
– Hai salut.

–

Precizare importanta: nimeni nu a putut preciza daca povestea este reala sau nu. Ea a fost insa relatata pentru concursul SuperBlog 2013, loc unde isi au locul, deopotriva, atat povestile reale, cat si povestile ireale.

Salutari DE POVESTE tuturor! 🙂